Când, ochii, iar i-am ridicat
Și împrejur, eu m-am uitat –
La scaunul Celui Prea Sfânt,
La toți bătrânii care sânt
Și la făpturile pe care,
Scaunu-n jurul său le are –
Glasuri de îngeri au vorbit,
Pe care eu le-am auzit.
Numărul lor e foarte mare:
De zece mii de ori, el are
Tot zece mii și mii de mii,
Încât e greu, minte, să ții.
Vocile ce le-am auzit,
În felu-acesta au vorbit:
„Mielul cari fost-a junghiat,
Vrednic, acum, s-a arătat,
Puterea ca să-I fie dată,
Înțelepciunea – totodată –
Cinstea și slava și tăria,
Laude-apoi, și bogăția!”
Toate făpturile ce sânt,
În ceruri, sus, ori pe pământ,
Sau sub pământ sunt aciuate,
Ori sunt, în mare, răsfirate,
Precum și toate cele care
Au un alt loc de așezare,
În clipa ‘ceea au vorbit
Și-aste cuvinte le-au rostit:
„Celui care, pe scaun, șade
Și stăpânește, I se cade,
Cinste și slavă a-I fi dată
Și stăpânire. Totodată,
Acestea toate se cuvin,
Să-i fie date-apoi, din plin,
Și Mielului. Fie-ale Lor,
Toate, în vecii vecilor!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
