Ferice zic – fără-ndoială –
La toți cei care straiu-și spală,
Să aibă drept, la pomul vieții
Și-apoi, în zorii dimineții –
Ai lumii noi și minunate –
Pe porți, să intre, în cetate!
Afară-s numai vrăjitori,
Câini, ucigași, închinători
La idoli, precum și curvari,
Alăturea de toți cei cari
Iubesc minciuna și se-adună,
Ca să trăiască în minciună!
Eu sunt Iisus! Iată că Eu
Trimis-am, pe îngerul Meu,
Către Biserici să vorbească
Și astfel, să adeverească
Aceste lucruri, ce-au să vină.
Sunt, a lui David, Rădăcină,
Sămânța Lui. Iată, sunt Eu,
Luceafărul care, mereu,
Răsare peste-a lumii față,
În fiecare dimineață.
Și Duhul și Mireasa-apoi,
Îmi spun: „Doamne, vino la noi!”
Cei ce aud, apoi și ei
Să spună „Vino!”. Toți acei
Care, pe drum, au însetat,
La Mine pot să vină-ndat’.
Cel care, apa vieți-o vrea,
Să vină-acuma, ca să bea,
Pentru că are a-i fi dată,
Fără să i se ceară plată!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
