Eu vin curând! Pricepeți bine,
Cum că răsplata e cu Mine
Și că plăti-voi, tuturor,
Așa cum cer faptele lor!
Curând, veni-voi, pe pământ!
Eu, Alfa și Omega, sânt.
Eu, Începutul sunt numit,
Și tot Eu sunt chemat Sfârșit.
Ferice zic – fără-ndoială –
La toți cei care straiu-și spală,
Să aibă drept, la pomul vieții
Și-apoi, în zorii dimineții –
Ai lumii noi și minunate –
Pe porți, să intre, în cetate!
Afară-s numai vrăjitori,
Câini, ucigași, închinători
La idoli, precum și curvari,
Alăturea de toți cei cari
Iubesc minciuna și se-adună,
Ca să trăiască în minciună!
Eu sunt Iisus! Iată că Eu
Trimis-am, pe îngerul Meu,
Către Biserici să vorbească
Și astfel, să adeverească
Aceste lucruri, ce-au să vină.
Sunt, a lui David, Rădăcină,
Sămânța Lui. Iată, sunt Eu,
Luceafărul care, mereu,
Răsare peste-a lumii față,
În fiecare dimineață.
Și Duhul și Mireasa-apoi,
Îmi spun: „Doamne, vino la noi!”
Cei ce aud, apoi și ei
Să spună „Vino!”. Toți acei
Care, pe drum, au însetat,
La Mine pot să vină-ndat’.
Cel care, apa vieți-o vrea,
Să vină-acuma, ca să bea,
Pentru că are a-i fi dată,
Fără să i se ceară plată!
Luați, acuma, seama, bine!
Mărturisesc, pentru oricine,
Fiindcă vreau, ca să se știe:
Cuvintele, din prorocie –
Care în carte sunt trecute,
Spre-a vi se face cunoscute –
Dacă le-aude cineva,
Să nu-ndrăznească-apoi, cumva,
S-adauge, ceva, la ele.
Păstrați cuvintele acele,
Așa cum fost-au ele zise,
Și cum au fost, în carte, scrise!
Dacă adaugă ceva,
La ele-n urmă, cineva,
Și Dumnezeu – la rândul Lui –
Adăuga-va omului,
Toate urgiile prezise,
Care, în carte, au fost scrise.
Iar dacă scoate-va ceva,
Din astă carte, cineva,
Și Dumnezeu – la rândul Lui –
Are să-i scoată omului,
Partea, de la al vieții pom,
Precum și dreptu-acelui om,
De la cetatea minunată,
Sfântă, în carte, arătată.”
Acela cari adeverește
Aceste lucruri, le-ntărește,
Zicând: „Da, în curând, Eu vin!”
Vino Iisuse-acum! Amin!
Neprețuitul har, de sus,
Al Domnului Hristos Iisus,
Să îl aveți, cu voi, din plin,
În vecii vecilor! Amin!”