Proverbe 2:1-11

Deci fiule, să iei aminte: De vei lua aste cuvinte, Dacă a mea învățătură Ai s-o întâmpini cu căldură Și-apoi la inimă-o vei pune, Aminte la înțelepciune De vei lua și-ai să te pleci Înspre pricepere și deci Dacă vei cere-n rugăciune Cunoaștere și-nțelepciune Și dacă o vei căuta Ca pe argint – comoara ta Doar ea fiind – atuncea poți Să înțelegi și să socoți Ce este frica Domnului, Și vei găsi știința Lui. Căci Domnul dă înțelepciune, Și-n al tău suflet o va pune. Din gura Lui iese știință, Pricepere și cunoștință. El izbăvește și păziți Sunt toți acei neprihăniți. El scut îi este, pe vecie, Celui ce-n nevinovăție Umblă mereu. El ocrotește Neprihănirea și păzește Cărarea celor ce-s ai Lui – Deci credincioși ai Domnului. Atuncea, tu vei înțelege Care-i adevărata lege, Ce e dreptate, judecată, Ce-i dat neprihănirii plată, Care sunt căile spre bine Și ce folos au pentru tine. Înțelepciunea îți va sta De-a pururi, în inima ta. Pentru-al tău suflet, cunoștința Va fi plăcere; chibzuința Te va veghea și, zi de zi, Priceperea te va păzi

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Proverbe 2:1-11