„Încolo, vreau, dragii mei frați,
În Domnul, să vă bucurați.
Mie – ca să vă scriu, mereu,
Aceleași lucruri – nu mi-e greu,
În timp ce vouă, ne-ndoios,
Vă sunt acestea, de folos.
Păziți-vă, necontenit,
De câini-aceia! Negreșit,
De lucrătorii răi, să știți,
De-asemenea, să vă feriți!
De scrijeliți-acei, apoi,
Fugiți, întotdeauna, voi!
Căci cei ce-s împrejur tăiați,
Suntem chiar noi, dragii mei frați:
Noi – care Îl slujim, mereu,
Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu –
Noi – cei care am încercat,
Atuncea când ne-am lăudat,
S-aducem laude-n Iisus –
Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus
În lucrurile pământești,
Ci doar în cele ce-s cerești.