De trebuință-am socotit,
Pe fratele Epafrodit,
Să îl trimit, întâi, să vie.
Tovarăș, el îmi este, mie,
În tot ceea ce noi lucrăm,
Precum și-n lupta ce-o purtăm.
Trimis și slujitor, astfel,
Are ca să vă fie el,
Atuncea dar, în toate cele,
Și în nevoi, ce-s ale mele.
Să știți, că el dorea fierbinte,
Ca să vă vadă, dinainte,
Pe voi, și-acum era mâhnit
Căci ați aflat ce-a suferit,
Fiind bolnav. E-adevărat,
Că boala, greu, l-a încercat,
Încât, a reușit să-l poarte
Până, aproape, către moarte,
Dar, Dumnezeu este Acel
Cari a avut milă de el.
Și nu numai de el – vezi bine –
Ci, milă, a avut de mine
Și arătat-a îndurare,
Ca să n-am numai întristare.
În grabă, l-am trimis, apoi,
Ca să-l vedeți și astfel, voi,
Un bun prilej să căpătați,
Prin care să vă bucurați,
Iar eu să pot ca, în sfârșit,
Să nu mai fiu așa mâhnit.
Cu bucurie, să-l primiți,
În Domnul, și să prețuiți
Astfel de oameni, ne-ndoios,
Căci numai lucrul, în Hristos,
De moarte-aproape, l-a adus,
Fiindcă viața-n joc și-a pus,
Ca să-mplinească, negreșit,
Ceea ce vouă v-a lipsit –
Adică, slujbei voastre. El
S-a străduit, în acest fel,
Să facă ceea ce e bine
Și să lucreze, pentru mine.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
