Aste blesteme, mai departe,
Scrise să fie într-o carte,
De către preot, după care,
Cu apele cele amare,
El să le șteargă. Să îi dea
Apoi, femeii ca să bea
Din apele cele amare
Ce-s de blestem aducătoare.
Ele, în ea, au să se-adune,
Și-i vor aduce-amărăciune.
Când va sfârși, preotul are
Ca să ia darul de mâncare
Din mâna ei, și-n fața Lui –
Adică-n fața Domnului –
Să legene-ntâi acel dar,
Și să-l aducă pe altar.
Un pumn să ia din el ‘nainte,
Pentru aducere aminte,
Și să-l arunce, peste jar,
Ca să îl ardă, pe altar.
Apoi, femeii să îi dea,
Din acea apă, ca să bea.
După ce ea va fi băut –
Dacă păcate a avut
Prin faptul că s-a pângărit
Cu altul și s-a dovedit
Necredincioasă celui care
Bărbat îi este – apa are
Ca-n pântece să i se-adune
Și să-i aducă-amărăciune.
Pântecul ei va fi umflat,
Iar coapsa-i se va fi uscat
Și de blestem ajunge-va
Ea, în popor. Dacă cumva,
Curată ea s-a dovedit
Pentru că nu s-a pângărit,
Nu va păți nimic, să știi,
Și va putea avea copii.