Atuncea, niște Farisei –
Și câțiva cărturari, cu ei –
De la Ierusalim, sosiră
Și pe Iisus, Îl întâlniră.
Întâmplător, i-au observat,
Pe ucenici, că au mâncat
Cu mâinile murdare. Ei –
Deci, cărturari și Farisei,
Și toți Iudeii – nu mâncau,
Până când mâinile-și spălau,
Cu mare grijă. Când sosesc,
De la piață, nu prânzesc
‘Nainte de-a se fi scăldat,
Căci multe datini au păstrat,
Ca: spălarea ulcioarelor,
Sau spălarea paharelor.
Alte-obiceiuri de spălări,
Sunt pentru paturi și căldări.
Deci, Fariseii, imediat,
Pe-nvățător, L-au întrebat:
„Permis e, ucenicilor,
Ca datina bătrânilor,
S-o calce – căci fără-ndoială –
Ei, mâinile, nu și le spală,
‘Nainte de-a mânca?” Iisus,
Privindu-i supărat, le-a spus:
„Isaia, bine a vorbit,
Atuncea, când a prorocit
De voi toți, prefăcuților!
„Cinstit sunt, de acest popor,
Cu buzele. Însă, văd bine,
Cât de departe e de Mine,
Cu inima; iar ei voiesc,
S-arate ce mult Mă cinstesc
Și-și dau învățături atunci,
Deși-s doar omenești porunci.”
Poruncile lui Dumnezeu,
Voi le-ați nesocotit, mereu,
În timp ce datina lăsată
De oameni, fost-a respectată –
Exemplu-i a paharelor
Spălare, sau ulcioarelor.
Țineți datina omului,
Și nu porunca Domnului.
Toți știți ceea ce Moise-a zis –
Căci, în Scriptură, este scris:
„Să îți cinstești tatăl și mama”,
Iar „cine” – luați bine seama –
„Numai de rău, de i-a vorbit,
Pe-ai săi părinți, e pedepsit
Cu moartea.” Dar, acuma, voi
Spuneți că de „un om, la noi,
Zice către părinții lui
„Corban” – adică „Domnului
E închinat lucrul cu care
Pot să v-ajut” – vină, nu are.
Și astfel, voi împiedicați
Părinții, de-a fi ajutați.
Deci, iată cum ați desființat
Cuvântul care v-a fost dat
De Dumnezeu – porunca Lui –
Ținând datina omului.”