Odată, mers-au, la Iisus,
Elevii lui Ioan și-au spus:
„Și Fariseii, dar și noi,
Postim mereu. Însă, la voi,
Nimeni – nici ucenicii Tăi
Nu țin vreun post.” Către ai Săi,
Iisus, atuncea, S-a uitat
Și-n acest fel a cuvântat:
„Postesc nuntașii, dragii Mei,
Când mirele este cu ei?
Veni-vor, însă, zilele
Când fi-va luat mirele,
Și-atunci, și ei au să postească.
Nimeni nu are să cârpească,
O haină veche și uzată,
Cu-n nou postav; căci, reparată
Dacă va fi în acest fel,
Pierdute-s, pentru omu-acel,
Și peticul și haina care
O să se rupă și mai tare.
Vinul cel nou – știe oricine –
Că în burdufuri noi, se ține.
Burduful vechi, ușor, pleznește,
Iar vinul nou se risipește.”