Când zorii au îndepărtat
Al nopții văl întunecat,
Cei mai de seamă din preoți,
Cu cărturarii și cu toți
Membrii Soborului, veniră,
Degrabă, și se sfătuiră.
Iisus a fost, apoi, legat
Și dat pe mâna lui Pilat.
Acesta, binevoitor,
„Ești Rege al Iudeilor?” –
L-a întrebat. „Da, sunt!” – a spus,
Privindu-l țintă-n ochi, Iisus.
De multe, fost-a acuzat,
De preoți, dar n-a ripostat.
„I-auzi pe-acești oameni ce zic?
Tu nu ai, de răspuns, nimic?” –
L-a întrebat Pilat. Iisus,
Nici un cuvânt, însă, n-a spus,
Lăsându-l, astfel, pe Pilat,
Peste măsură de mirat.
Când Paștele se prăznuia,
Pilat, mereu, obișnuia,
A slobozi noroadelor,
Un condamnat, pe voia lor.
Atunci, zăcea în închisoare,
Un om, numit Baraba, care,
Într-o răscoală, a ucis
Pe cineva, fiind închis.
Gloata ceru, de la Pilat,
Ca să îi dea un condamnat,
Așa cum datina era.
„Pe cine vreți a ‘libera?” –
A zis Pilat, către popor.
„Pe Regele Iudeilor?”
În acest fel, el a vorbit,
Știind cât e de pizmuit
Iisus, de către cărturari,
Bătrâni și preoții cei mari,
Și că doar pizma i-a-ndemnat,
Pe a lui mână, de L-au dat.
Dar preoții cei mai de seamă –
Care-ncepură să se teamă
Că ar putea fi scos Iisus,
Din temniță – gloatei i-au spus
Să ceară-a fi eliberat
Baraba, de către Pilat.
„Acum, să-mi spuneți, ce doriți
Să-i fac, Celui ce Îl numiți
Drept „Rege al Iudeilor”?” –
A zis Pilat, către popor.
Întreg norodul a răcnit:
„Vrem ca să fie răstignit!”
„Dar ce-a făcut?” – zise Pilat.
„Să-L răstignești!” – gloata-a strigat.
Voind a fi pe placul lor,
Pilat – marele dregător –
Dorința, le-a îndeplinit.
Baraba fost-a slobozit,
Și-n timpu-acesta, pe Iisus,
Să-L bată cu nuiele-a pus,
‘Nainte de-a fi răstignit.
Ostași-atunci, L-au îmbrâncit
În curtea marelui palat
Și-n purpură L-au îmbrăcat.
Au împletit și o cunună,
De spini, pe cap, ca să I-o pună.
Apoi, toți au strigat, râzând:
„Cu plecăciune!”, și, pe rând
I-au zis: „Mărite Împărat,
Peste Iudei, înscăunat!”
În cap, c-o trestie-L loveau,
De câte ori îngenuncheau
În fața Lui. Când, în sfârșit,
Batjocurile-au isprăvit,
De purpură L-au dezbrăcat,
Cu haina Lui L-au îmbrăcat,
Iar când fu totul pregătit,
L-au dus să fie răstignit.
Să ducă crucea lui Iisus,
Ostașii, pe un om l-au pus.
Acesta, Simon, se numea
Și în Cirena locuia.
El, doi feciori, a dobândit:
Pe Alexandru, la primit,
Întâiul, și a fost urmat
De cel cari, Ruf, era chemat.
Convoiul a pornit la drum,
Iar Simon Îi ducea, acum,
Crucea, care L-a apăsat,
Și-ncet, pe coastă, a urcat.
Dealul acela se numea
„Golgota” și se întindea
Aproape de Ierusalim,
Iar al său numele îl găsim
Al „Căpățânii”-n tălmăcire.
Pe dealu-acela, avem știre
Că, lui Iisus, să bea, I-au dat –
Soldații – vin amestecat
Cu smirnă, însă, El n-a vrut –
Capul Și-a-ntors și n-a băut.
Pe cruce-apoi, L-au răstignit,
Și hainele-I le-au împărțit,
Trăgând la sorți, ca fiecare,
Să poată ști ce parte are.
La ceasu-al treilea, a fost dus,
Pe deal, de către-ostași, Iisus.
De-asupra crucii, un soldat,
O însemnare-a așezat,
Pe care fost-a scrijelită
Vina ce Îi era găsită.
Norodul, cari pe deal s-a dus,
Putea citi scrisul: „Iisus,
Împărat al Iudeilor”.
Pe dealul Căpățânilor,
Lângă Iisus, au răstignit
Și doi tâlhari. S-au potrivit,
Unul în dreapta lui Iisus,
Iar celălalt, la stânga-I pus.
Astfel, Scriptura s-a-mplinit:
„În rând cu cel nelegiuit,
Cel ce era nevinovat,
Acuma, este așezat”.
Toți trecătorii Îl priveau
Și, batjocoritori, ziceau:
„Tu, care-ai zis că Templu-l strici
Și în trei zile îl ridici,
Acum, ai face foarte bine,
Dacă Te-ai mântui pe Tine
Și, de pe cruce-ai să pogori.
Haide! Sau, poate vrei să mori?!”
La fel, și preoții cei mari,
Cu-ai lor bătrâni și cărturari,
Își băteau joc de El, zicând:
„Pe mulți i-a mântuit, dar când,
Chiar El trebuie mântuit,
Nu poate! Dacă S-a numit
„Hristos”, „Rege-al lui Israel”,
Coboare, și vom crede-n El!”
Chiar și tâlharii condamnați,
Atuncea, și crucificați –
Deși același chin răbdau –
Tot în batjocură-I vorbeau.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
