Iisus, o pâine, a luat;
După ce-a binecuvântat,
A frânt-o în bucăți mai mici,
Pe care-apoi, la ucenici,
Le-a dat, spunându-le: „Luați
Această pâine, și-o mâncați:
Acesta este trupul Meu.”
Luând cupa, lui Dumnezeu,
I-a mulțumit, apoi le-a dat-o,
Iar ucenicii au luat-o
Și au băut, cu toți, pe rând,
Din mână-n mână, ea trecând.
„Beți toți din ea”, le-a zis Iisus,
„E al Meu sânge. El e pus
Să întărească, pe pământ,
Acuma, noul legământ,
Și pentru mulți, va fi vărsat.
Vă spun dar, cu adevărat,
Din rodul viței, n-am să beau
Până atunci când am să stau,
Să îl gust, nou – la Tatăl Meu –
În ceruri, sus, la Dumnezeu.”
După ce masa-au terminat,
Imnuri de laudă-au cântat,
Spre slava Domnului, în cor.
În Muntele Măslinilor,
Plecară-apoi. Ajungând sus,
Pe culmea lui, Domnul le-a spus:
„Iată, vă dau, acum, de știre:
O pricină de poticnire,
În Mine, toți o să găsiți,
În astă noapte. Căci, să știți,
E scris: „Păstorul, îl voi bate,
Și risipite vor fi toate
Oile turmei.” Dar apoi,
Voi învia și merge-voi,
‘Naintea voastră-n Galileea.”
Petru a spus: „Chiar când aceia
Cari sunt prezenți, cu noi, aici” –
Și-a arătat spre ucenici –
„Se-mpiedică, n-am să-Ți găsesc
Pricini, ca să mă poticnesc!”
Iisus i-a zis: „Adevărat
Îți spun: abia va fi cântat
Cocoșul, doar de două ori,
Iar tu, de Mine, de trei ori
Ai să te lepezi, când năpasta
Veni-va – chiar în noaptea asta!”
Petru-a răspuns: „Și dacă mor,
Tot nu mă lepăd! Trădător,
Nu sunt, și știi aceasta, bine!
Nu mă voi lepăda, de Tine!”
Toți ucenici-au spus la fel:
Că nu s-or lepăda de El.