Furioși că n-au făcut nimic,
Au încercat un șiretlic:
Irodieni și Farisei,
Trimis-au la Iisus, iar ei
Să-ncerce, curse, a-I întinde,
Cu vorbe, ca să-L poată prinde.
Aceștia-n fața lui Iisus,
Înfățișându-se, au spus:
„Învățătorule, venim,
La Tine, pentru că noi știm,
Că tot ce spui, e-adevărat.
Norodului, i-ai arătat,
Prin adevăr, a Domnului
Cale; la fața omului,
Tu, niciodat’, nu Te-ai uitat –
De nimenea nu ți-a păsat.
Ne spune așadar, cum vezi
Problema birului? Ce crezi –
Pentru că iată, noi nu știm! –
Se cade, oare, să plătim
Bir, la Cezar? Deci, Tu ce spui?
Plătim sau nu, Cezarului?”
Fățarnicul lor gând, ascuns,
Iisus, îndată, l-a pătruns,
Și-a întrebat: „De ce veniți,
La Mine, să Mă ispitiți?
Dați-Mi un ban!”, El le-a mai spus,
Iar ei, în grabă, I-au adus,
Banul cerut. „Ei, ce vedeți?” –
I-a întrebat Iisus. „Spuneți,
Al cui e chipul desenat
Și slova ce s-a încrustat,
Pe banu-acesta? Ale cui?!”
„Toate-s ale Cezarului!” –
Au răspuns ei. „E-adevărat!
Atuncea, dați ce e de dat
Cezarului, iar Domnului,
Să-I dați ceea ce este-al Lui!” –
Le-a zis Iisus. Ei s-au mirat,
Și-nvinși, de-acolo, au plecat.
Abia plecară Fariseii,
Că și sosiră Saducheii –
Cei cari nu cred în înviere –
Voind să ceară o părere,
De la Iisus. Unul a zis:
„Învățătorule, ne-a scris
Moise, că de-ntâmpla-se-va
Și o să moară cineva,
Fără să fi avut copii,
Atuncea, fratele său – știi –
Va trebui să se însoare
Cu văduva acelui care
Pierit-a, și să îi ridice
Urmași – căci Moise așa zice.
Iată, la noi au fost odat’,
Frați, șapte. Primul s-a-nsurat
Și a murit, făr’ a lăsa
Vreun copilaș, în urma sa.
Atunci, nevasta mortului,
Rămase la fratele lui;
Dar și acesta a murit.
La fel, și-al treilea a pățit.
Toți au pierit, fără urmași –
N-a avut unul, copilași.
După ce i-a-ngropat pe toți,
Muri femeia. Dacă poți,
Ne spune: când vor învia,
Cu cine va rămâne ea?
A cărui frate o să fie,
Căci ea, la toți, le-a fost soție?”
Iisus a zis: „Vă rătăciți.
Scripturile, voi nu le știți,
Nici nu cunoașteți, vă spun Eu,
Puterile lui Dumnezeu.
Când învierea va veni,
N-au să se-nsoare oamenii,
Și-asemenea îngerilor,
În cerul Domnului, fi-vor.
Dar pentru că ați pomenit
Despre-nviere, n-ați citit
Ceea ce Moise povestește –
În carte – când de „Rug” vorbește?
În acel loc, Moise a scris,
Ceea ce Dumnezeu i-a zis:
„Sunt Dumnezeul lui Avram,
Isac și Iacov”. Dar voiam
Să vă mai spun ceva și Eu:
Aflați, însă, că Dumnezeu,
E Dumnezeul viilor
Și nicidecum al morților!
Scriptura, însă, voi n-o știți
Și tare vă mai rătăciți!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
