Matei 9:27-38

Când de acolo a plecat, Doi orbi, în urmă-I, au strigat: „Ai milă, Fiu al Domnului!” S-au așezat în fața Lui, Iar El a spus: „Credeți că Eu Vă pot da ajutorul Meu?” „Credem! Tu ești salvarea noastră!” „Fie după credința voastră!” Atunci, ochii li s-au deschis, Iar El le-a poruncit și-a zis: „Să nu mai spuneți nimănui!” Ei au uitat de sfatul Lui Și-afară, de cum au ieșit, În tot ținutu-au povestit, Ceea ce li s-a întâmplat, Și cum Iisus i-a vindecat. Orbii abia L-au părăsit, Când I-au adus un îndrăcit. Omul acela, mut fusese, Dar după ce Iisus scosese Dracul, din el, omu-a vorbit. Lumea, care l-a auzit, S-a minunat privind la el Și-a zis: „Nicicând, în Israel, Așa ceva, n-am pomenit!” Doar Fariseii au cârtit, Spunând că scosul dracilor, Se face doar prin domnul lor. Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință. Când a văzut, gloatele toate, În jurul Său stând adunate, I S-a făcut milă de ele, Căci în acele vremuri grele, Erau ca turma risipită Ce de păstori a fost lipsită. „Mare e secerișul, iar Puțini sunt lucrătorii dar. Să vă rugați voi, Domnului, Să dea, la secerișul Lui, Secerători” – așa le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus.