Pe când Iisus rostea aceste
Cuvinte, a primit o veste,
Trimisă printr-un mesager,
De un fruntaș: „Iată ce-Ți cer –
Mai adineauri, am primit
Știrea, că fiica mi-a murit –
Să-Ți pui Tu, mâna, peste ea,
Și-atunci, copila va-nvia!”
Iisus și-ai Lui, s-au ridicat –
Spre-a lui Iair casă-au plecat.
Dar o femeie a ieșit
În drumul lor, și-a îndrăznit –
După ce greu s-a strecurat
Până când s-a apropiat –
Ca mâna să își fi întins
Și haina Lui s-o fi atins.
De doisprezece ani, avea
O scurgere de sânge. Ea
Crezuse că de-I va atinge,
Doar haina, boala-i se va stinge.
Iisus S-a-ntors, căci a simțit-o
Cum L-a atins. Când a zărit-o,
„Fiică-ndrăznește!” – a rostit –
„Credința te-a tămăduit!”
Când au ajuns la casa lui –
Adică a fruntașului –
Iisus văzu o mare gloată,
În curtea casei, adunată.
El i-a îndepărtat grăbit,
Spunând: „Fetița n-a murit,
Ci doarme doar.” Dar ei râdeau
Și în batjocură-L luau.
Iisus i-a scos pe toți afară.
Când S-a întors în casă iară,
De mână, fata, a luat
Și, astfel, ea a înviat,
Iar vestea, despre înviere,
S-a-ntins, în grabă, cu putere.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
