Când Paștele se prăznuia,
Mai marele obișnuia
A slobozi, norodului,
Un condamnat, pe voia lui.
În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat,
A fi Baraba-ntemnițat.
Atunci, când preoți-au venit,
La dregător, el a dorit
Să înțeleagă ce voiau:
„Vreți, pe Baraba, să vi-l dau?” –
I-a întrebat – „ori pe Iisus,
Cărui Hristos I s-a mai spus?”
Să-L izbăvească-ar fi dorit,
Văzând cât e de pizmuit
Iisus, de către cărturari,
Bătrâni și preoții cei mari;
Știa că din astă pricină
I-a fost adus, fără vreo vină.
Pe scaunul de judecată,
Ședea Pilat, iar sala toată,
De-acuzatorii lui Iisus,
Era ticsită. Un rob, pus
De soața lui Pilat, grăbit,
Intră în sală și șoptit –
După ce la Pilat s-a dus –
Aste cuvinte i le-a spus:
„Soția ta așa a zis:
„Iată că am avut un vis
Și foarte mult m-am frământat!
Să n-ai, cu-Acel nevinovat,
Nimic de-a face, căci mi-e teamă!”
Dar preoții cei mai de seamă,
Noroadele-au înduplecat,
Să ceară-a fi eliberat
Baraba, de la închisoare,
Iar pe Iisus, să Îl omoare.
Pilat luă cuvântu-apoi:
„Pe care vreți, din ăștia doi,
Să-l slobozesc?” – a întrebat.
„Vrem pe Baraba!” – a strigat
Norodul, iar Pilat a spus:
„Dar cu Hristosul – cu Iisus –
Ce vreți să fac? Cum v-ați gândit?”
„Iisus să fie răstignit!” –
Răspunseră. Din nou, Pilat,
„Ce va făcut?” – i-a întrebat.
Gloata, mai tare, a răcnit:
„Iisus să fie răstignit!”
Când a văzut că nu mai poate
Să-i liniștească, și că toate
Eforturile întreprinse
De el, de gloată-au fost respinse,
Pilat, apă-ntr-un vas, a pus
Și-a spălat mâinile și-a spus:
„Acum, eu sunt nevinovat
Și n-am să pot fi acuzat,
De sângele neprihănit,
Al Celui care, răstignit,
Cereți să fie. Treaba voastră!”
Gloata strigă: „Asupra noastră,
Și peste pruncii ce-i avem,
Să cadă sângele Lui, vrem!”
Astfel, a fost eliberat
Baraba, de către Pilat,
Iar pe Iisus L-au biciuit,
‘Nainte de-a fi răstignit.
Ostașii dregătorului,
În curțile pretorului –
Din temniță, când L-au adus –
Îl așezară pe Iisus.
De straie, ei L-au dezbrăcat,
Și-apoi L-au pus de-a îmbrăcat
O haină stacojie. Când,
Sfârșit-au, le-a trecut prin gând,
Să-I împletească o cunună,
De spini, pe cap ca să I-o pună.
O trestie a fost adusă
Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă.
Apoi, s-au închinat pe rând,
Cu toți, în fața Lui. Râzând,
Soldații Îl batjocoreau
Și, rând pe rând, Îi repetau:
„Cu plecăciune ne-nchinăm,
În fața Ta, și Te-ascultăm,
Evlavioși, mare-mpărat,
Peste Iudei înscăunat!”
Apoi, în față Îl scuipau,
Și-n cap, cu trestia-L loveau.
Sfârșind sinistra comedie,
I-au luat haina stacojie,
I-au dat straiele înapoi,
L-au îmbrăcat din nou, și-apoi,
Când totul a fost pregătit,
L-au dus să fie răstignit.