YouVersion
Pictograma căutare

Matei 27:15-31

Matei 27:15-31 BIV2014

Când Paștele se prăznuia, Mai marele obișnuia A slobozi, norodului, Un condamnat, pe voia lui. În vremea ‘ceea, s-a-ntâmplat, A fi Baraba-ntemnițat. Atunci, când preoți-au venit, La dregător, el a dorit Să înțeleagă ce voiau: „Vreți, pe Baraba, să vi-l dau?” – I-a întrebat – „ori pe Iisus, Cărui Hristos I s-a mai spus?” Să-L izbăvească-ar fi dorit, Văzând cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari; Știa că din astă pricină I-a fost adus, fără vreo vină. Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!” Dar preoții cei mai de seamă, Noroadele-au înduplecat, Să ceară-a fi eliberat Baraba, de la închisoare, Iar pe Iisus, să Îl omoare. Pilat luă cuvântu-apoi: „Pe care vreți, din ăștia doi, Să-l slobozesc?” – a întrebat. „Vrem pe Baraba!” – a strigat Norodul, iar Pilat a spus: „Dar cu Hristosul – cu Iisus – Ce vreți să fac? Cum v-ați gândit?” „Iisus să fie răstignit!” – Răspunseră. Din nou, Pilat, „Ce va făcut?” – i-a întrebat. Gloata, mai tare, a răcnit: „Iisus să fie răstignit!” Când a văzut că nu mai poate Să-i liniștească, și că toate Eforturile întreprinse De el, de gloată-au fost respinse, Pilat, apă-ntr-un vas, a pus Și-a spălat mâinile și-a spus: „Acum, eu sunt nevinovat Și n-am să pot fi acuzat, De sângele neprihănit, Al Celui care, răstignit, Cereți să fie. Treaba voastră!” Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!” Astfel, a fost eliberat Baraba, de către Pilat, Iar pe Iisus L-au biciuit, ‘Nainte de-a fi răstignit. Ostașii dregătorului, În curțile pretorului – Din temniță, când L-au adus – Îl așezară pe Iisus. De straie, ei L-au dezbrăcat, Și-apoi L-au pus de-a îmbrăcat O haină stacojie. Când, Sfârșit-au, le-a trecut prin gând, Să-I împletească o cunună, De spini, pe cap ca să I-o pună. O trestie a fost adusă Și-n mâna dreaptă I-a fost pusă. Apoi, s-au închinat pe rând, Cu toți, în fața Lui. Râzând, Soldații Îl batjocoreau Și, rând pe rând, Îi repetau: „Cu plecăciune ne-nchinăm, În fața Ta, și Te-ascultăm, Evlavioși, mare-mpărat, Peste Iudei înscăunat!” Apoi, în față Îl scuipau, Și-n cap, cu trestia-L loveau. Sfârșind sinistra comedie, I-au luat haina stacojie, I-au dat straiele înapoi, L-au îmbrăcat din nou, și-apoi, Când totul a fost pregătit, L-au dus să fie răstignit.