De ziuă, când s-a luminat,
Grabnic, s-au strâns, să țină sfat,
Bătrânii și marii preoți,
Voind să hotărască toți,
Pedeapsa Lui Iisus, pe care
Să i-o aplice. Să-l omoare,
Au hotărât, în al lor sfat.
După aceea, L-au legat
Și la Pilat din Pont, L-au dus.
„El să Îl judece!” – și-au spus.
Iuda – cel care L-a vândut –
Când, că la moarte, a văzut
Că, pe Iisus, L-au osândit,
Speriat, amarnic s-a căit,
Grăbindu-se să dea, apoi,
Arginții – cei treizeci – ‘napoi,
Acelora ce l-au plătit.
Le-a spus dar: „Am păcătuit,
Căci sângele nevinovat,
Eu L-am vândut!” Ei s-au uitat,
La Iuda, batjocoritor.
Râzând, i-au spus zeflemitor:
„Ce ne spui nouă? Treaba ta!
Pleacă, și-n cale, nu ne sta!”