Iisus, o pâine, a luat;
După ce-a binecuvântat,
A frânt-o în bucăți mai mici,
Pe care-apoi, la ucenici,
Le-a dat, spunându-le: „Luați
Pâinea aceasta, și-o mâncați.
Acesta este trupul Meu.”
Luând cupa, Lui Dumnezeu,
I-a mulțumit și-apoi, le-a dat-o.
Când ucenicii au luat-o,
„Beți toți din ea” – le-a zis Iisus –
„E al Meu sânge. El e pus,
Să întărească, pe pământ,
Acuma, noul legământ.
Se varsă, pentru mulți, spre-a lor
Iertare, a păcatelor.
Din rodul viței, n-am să beau,
Până atunci când am să stau,
La Tatăl, în Împărăție.
Când acea zi are să vie,
Vinul cel nou, Eu îl voi bea,
Cu voi, șezând alăturea.”
După ce masa au sfârșit,
Cântul de Paști, obișnuit,
Cu toții l-au cântat în cor.
Spre muntele Măslinilor,
Plecară-apoi. Ajungând sus,
În vârf de munte, Domnu-a spus:
„Iată, vreau să vă dau de știre,
Că pricină, de poticnire –
În mine – toți o să găsiți,
În astă noapte. Căci, să știți,
E scris: „Păstorul Îl voi bate
Și risipite vor fi toate
Oile turmei”. Dar apoi,
Voi învia și merge-voi,
‘Naintea voastră-n Galileea.”
Petru a spus: „Chiar când aceia,
Cari sunt aflați cu noi, aici” –
Și-a arătat spre ucenici –
„Se-mpiedică, n-am să-Ți găsesc
Motive, să mă poticnesc!”
Iisus i-a zis: „Adevărat
Îți spun, că nu va fi cântat
Cocoșul – chiar în noaptea asta –
Și-atunci, când va veni năpasta,
Ai să te lepezi, de trei ori,
Chiar tu, de Mine, până-n zori.”
Petru răspunse: „Și să mor,
Tot nu mă leapăd! Trădător,
Nu sunt, și știi aceasta, bine!
Nu mă voi lepăda de Tine!”
Toți ucenici-au spus la fel,
Că nu se lepăda de El.