Matei 25:24-30

Cel care-un ban doar a primit, Cu-acel talant a revenit Și-a zis: „Doamne, eu am văzut Că ești om aspru. Am știut Că seceri, dar n-ai semănat, Și strângi făr’ să fi vânturat. De teamă – căci fricos eu sânt – Ți-am ascuns banul în pământ. Iată-l aici! Ia ce-i al tău!” „Rob leneș și viclean și rău!” – I-a spus stăpânul, supărat – „Că secer și n-am semănat, Strâng făr’ să vântur, ai știut! Dar dacă spui că te-ai temut, Atunci, de ce n-ai înmulțit Banul, pe care l-ai primit!? Trebuia, la zarafi, să-l dai Și astfel, un câștig aveai, Iar eu – când aș fi revenit – Cu o dobândă-aș fi primit, Ce e al meu. Să îi luați Talantul, și-apoi să îl dați Celui cari zece talanți are! Căci voi să știți: acelui care Avut e, o să i se dea Să aibă-n plus. O să se ia Totul, de la acel ce n-are – Chiar și puținul ce îl are. Luați-l, pe-acest rob netrebnic, Rob ce s-a dovedit nevrednic! Din fața mea, doresc să piară! Să fie aruncat afară, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!”