Matei 24:1-22

Când terminat-a de vorbit, Iisus, din Templu, a ieșit. Mândri, toți ucenicii Lui, Au vrut, ca ale Templului Construcții, să-I arate-ndat’. Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!” Pe muntele Măslinului, Iisus, cu ucenicii Lui, S-a așezat și-a odihnit. Atunci, ai Săi au îndrăznit Și câteva-ntrebări I-au pus: „Toate, pe care ni le-ai spus, Când, oare, au să se-mplinească? Ce semn are să ne vestească Venirea Ta? Să ne mai spui, Pentru sfârșitul veacului, Ce fel de semn ne va fi dat?” Iisus, atunci, a cuvântat: „Băgați de seamă! Nu cumva, Să vă înșele cineva! Fiindcă, în Numele Meu, Mulți vor veni, zicând: „Sunt Eu! Eu sunt Hristos!” Voi să vegheați, Căci mulți, atunci, vor fi-nșelați. Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar găsiți Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite, Toate, vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum. Un neam va fi împotriva Altui, și ridica-se-va – Să lupte – o împărăție, În contra altei. Au să fie Cutremure pe-alocurea. Va bântui și foametea Și ciuma, pe acest pământ. Dar toate-aceste lucruri sânt, Începerea durerilor. Pe mâinile oamenilor, Atunci, o să ajungeți voi; Au să vă chinuie și-apoi, Din al vost’ număr, omorâți, Mulți fi-vor. Voi veți fi urâți De neamuri, pentru al Meu Nume; Veți fi urâți de-ntreaga lume. Sunt mulți cei care au să cadă. Multe vânzări au să se vadă – Căci se vor vinde între ei – Și nu puțini vor fi acei Cari ură au să vă nutrească. Mulți mincinoși au să se nască Proroci; iar singura dorință A lor, va fi, de-i cu putință, Pe cât mai mulți, să îi înșele. În vremurile-acelea grele, Din pricina fărădelegii – Care sub ochiul blând al Legii, Mereu, are să se-nmulțească – Iubirea o să se răcească, La cei mai mulți. Dar mântuit, Va fi cel cari, pân’ la sfârșit, Să rabde totul, va să știe. Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.” „De-aceea, voi când veți vedea, „În locul sfânt”, că va ședea „A urâciunii pustiire” – Despre aceasta, aveți știre De la prorocul Daniel – Să părăsiți locul acel, Fugiți, în munți, cei din Iudeea! În ce-i privește pe aceia Care găsiți, atunci, fi-vor Pe-acoperișul caselor, Să nu coboare ca să-și ia Lucruri din casă, ci să stea Acolo unde-au fost surprinși. Atunci, cei care au fost prinși În câmp, să nu vină-napoi Să își ia haina, ca apoi Să fugă. Vai, va fi de toate Femeile însărcinate! La fel va fi și de acele Care-alăptează. Vai de ele! Rugați-vă ca să nu fiți Siliți ca iarna să fugiți, Și nici în zile de Sabat. Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată. Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate. Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva