Matei 20:17-34

Iisus, cu ucenicii Lui, Spre a Ierusalimului Cetate, se-ndrepta zorit. Pe drum – unde a poposit – Pe ucenici, El i-a luat, Deoparte, și i-a înștiințat: „Iată că în curând sosim, Cu toții, la Ierusalim. Acolo, Fiul omului, Smuls o să fie, dintre-ai Lui, Și dat în mâini la cărturari Și-apoi la preoții cei mari. La moarte, fi-va condamnat, De-aceștia, și va fi lăsat În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.” Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei. El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?” „Poruncă dă, să poată sta, La dreapta și la stânga Ta, Feciorii mei, când o să vie, Aici, a Ta Împărăție.” Iisus a zis: „Ce Îmi cereți, Nu știți. Puteți oare să beți Paharul ce am să-l beau Eu, Și să primiți botezul Meu, Cu care fi-voi botezat?” „Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.” Cei zece, care-au ascultat, Pe cei doi frați, s-au mâniat. Atuncea, i-a chemat Iisus, La El să vină, și le-a spus: „Ai Neamurilor domnitori, Mai marii lor stăpânitori, Peste acestea stăpânesc Și cu puterea poruncesc. La voi, nu vreau așa să fie. Cel mare trebuie să știe, Că el vă este, tuturor, Umilul vostru slujitor. Oricare dintre voi va vrea Să fie-ntâiul, va putea – Fiindcă îi va fi ușor – De va fi robul tuturor. Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.” Din Ierihon, când a ieșit Iisus, gloata L-a însoțit. Doi orbi ședeau lângă șosea. Auzind tot ce se vorbea Despre Iisus, s-au pregătit, Iar când Acesta a venit Și când prin fața lor, apoi, Trecut-a, „Ai milă de noi, Fiu al lui David!” – au strigat. Deși mulțimea i-a certat, Ei au strigat, necontenit, Până când Domnul S-a oprit. În fața lor, S-a așezat Și-apoi, blajin, i-a întrebat: „Ce vreți să fac Eu, pentru voi?” „Doamne, vrem să vedem și noi!”, Răspunseră. Atunci, a-ntins, Mâna, Iisus, și S-a atins, De ochii lor. Ei, imediat, Vederea, și-au recăpătat.