În urmă, Domnul i-a-nștiințat,
În vis, și s-au înapoiat
Pe un alt drum, în țara lor,
Făr’ a-l vesti pe domnitor.
După ce magii au plecat,
Un înger i s-a arătat,
În vis, lui Iosif: „Scoală-te!
Ia Pruncul și pogoară-te
Spre țarina Egiptului.
Mergi cu Maria, mama Lui,
Și-acolo, voi să așteptați –
Până când fi-veți înștiințați –
Căci împăratul, de gând are,
Pe-Acest Copil, să Îl omoare.”
Iosif, atuncea, s-a sculat
Și-n noaptea ‘ceea a plecat –
Cu Pruncul și cu mama Lui –
Spre granița Egiptului.
Acolo, ei au locuit
Cât timp Irod a viețuit,
Pentru-a-mplini ce era scris
De-acel proroc care a zis:
„Pe Fiul Meu, Eu L-am chemat,
Azi, din Egipt”. Când, înșelat,
Irod, de magi, s-a pomenit,
S-a mâniat și-a poruncit
Ca pruncii care se aflau
În Betleem – care erau
Băieți – de la doi ani în jos,
Să fie omorâți. Hristos,
Spera că va cădea atunci
Ucis, odată cu-acei prunci.
Omorul ce s-a-nfăptuit,
Din al său ordin, a-mplinit
Ce Ieremia-a zis: „Ia seama!
Țipăt s-a auzit în Rama!
Se plânge mult și se bocește;
Rahela, fiii, își jelește
Și, mângâieri, ea nu voia
Căci pe copii nu-i mai avea.”
Irod, în urmă, a murit
Și-apoi, lui Iosif, i-a vorbit –
În vis – îngerul Domnului:
„Ia Pruncul și pe mama Lui
Și te întoarce-n Israel,
Fiindcă a murit acel
Care voia să Îl omoare.”
Iosif îi dete ascultare,
Dar când află că în Iudeea
Împărățea, pe vremea ‘ceea,
Al lui Irod fiu – Arhelau –
El, cu ai săi, atuncea s-au
Întors – căci fost-a prevenit –
Și-n Galileea-au poposit.
În Nazaret s-au așezat
Spre-a se-mplini cuvântul dat
Prin prorocie, când s-a spus:
„Nazarinean, este Iisus”.