Un om veni lângă Iisus
Și cu sfială multă-a spus:
„Învățătorule, socot,
Să te întreb: ce „bine” pot
Să fac, spre a putea obține
Veșnica viață, pentru mine?”
„Mă-ntrebi, „Ce bine”? Află dar,
Că binele e Unul, iar
În viață intri – cum dorești –
Poruncile de le păzești.”
„Care porunci?” – L-a întrebat.
Iisus i le-a enumerat:
„Să nu ucizi, să nu curvești,
Minciuni să nu mărturisești,
Să nu furi, cinste să le dai
Părinților. De-asemeni, ai,
Pe-al tău aproape, să-l iubești,
Cum tu, iubit de tine, ești.”
„Pe-acestea, eu le-am împlinit
Din tinerețe. Le-am păzit,
Dar vreau să știu ce-mi mai lipsește”,
Tânărul spuse, „Deci, vorbește!”
„De vrei să fii desăvârșit” –
A zis Iisus, și l-a privit
Adânc în ochi – „vinde ce ai,
Și-apoi, tot, la săraci, să dai;
Așa, o să-ți aduni, în cer,
Comorile. Atât îți cer!
Asta poți face, pentru tine.
Pe urmă, vino după Mine!”
Când tânărul a auzit
Aceste vorbe, a-mpietrit
Și tare s-a mai întristat,
Căci el era foarte bogat.
„Adevărat vă vorbesc Eu” –
Spuse Iisus – „că foarte greu,
În ceruri, intră cei bogați.
De-asemenea, să mai aflați
Că le va fi mult mai ușor,
De a intra, cămilelor,
Chiar prin urechea acului,
Decât îi e bogatului
Să intre-n cer, la Dumnezeu –
Celor bogați, le va fi greu.”
Când ucenici-au auzit,
Au întrebat: „Dar, mântuit,
Cine va fi?” Atunci, Iisus,
Discipolilor Săi, le-a spus:
„La oameni, ce-i cu neputință,
La Dumnezeu e cu putință.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
