Un om veni lângă Iisus
Și cu sfială multă-a spus:
„Învățătorule, socot,
Să te întreb: ce „bine” pot
Să fac, spre a putea obține
Veșnica viață, pentru mine?”
„Mă-ntrebi, „Ce bine”? Află dar,
Că binele e Unul, iar
În viață intri – cum dorești –
Poruncile de le păzești.”
„Care porunci?” – L-a întrebat.
Iisus i le-a enumerat:
„Să nu ucizi, să nu curvești,
Minciuni să nu mărturisești,
Să nu furi, cinste să le dai
Părinților. De-asemeni, ai,
Pe-al tău aproape, să-l iubești,
Cum tu, iubit de tine, ești.”
„Pe-acestea, eu le-am împlinit
Din tinerețe. Le-am păzit,
Dar vreau să știu ce-mi mai lipsește”,
Tânărul spuse, „Deci, vorbește!”
„De vrei să fii desăvârșit” –
A zis Iisus, și l-a privit
Adânc în ochi – „vinde ce ai,
Și-apoi, tot, la săraci, să dai;
Așa, o să-ți aduni, în cer,
Comorile. Atât îți cer!
Asta poți face, pentru tine.
Pe urmă, vino după Mine!”