Matei 19:1-15

După ce a sfârșit Iisus, Să spună ce avea de spus, S-a strămutat din Galileea Și a venit să stea-n Iudeea – Peste Iordan. A fost urmat De gloate. El a vindecat Pe cei bolnavi. Apoi, veniră Mulți Farisei și-L ispitiră: „E-ngăduit, pentru vreo vină, Sau cine știe ce pricină, Bărbatul să-și lase nevasta?” Iisus le-a spus: „Cât despre asta, Voi, în Scriptură, n-ați citit Că, la-nceput, Domnu-a zidit Întâi o parte bărbătească, Și-apoi o parte femeiască, Zicând că „omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, Se va lipi de-a sa soție, Iar cei doi, un trup au să fie”? Așa că nu sunt doi, ci unul, Iar ceea ce-a-mpreunat Bunul Tată din cer, să nu despartă Omul, voind o altă soartă!” „Așa o fi” – au zis ei iar – „Însă, ne spune atunci dar, Oare de ce Moise a zis Cum că bărbatul, un înscris – O carte, spre a lumii știre – Soaței, să-i dea, la despărțire?” Iisus privi-ngăduitor: „Din pricina inimilor Voastre, care s-au împietrit. Iată de ce a-ngăduit Moise, ca să vă părăsiți Nevestele. Însă, să știți: N-a fost așa de la-nceput, Ci pentru voi doar, s-a făcut Aceasta, căci v-ați rătăcit. Eu zic: cel cari și-a părăsit Nevasta, fără vreo pricină, Fără ai fi găsit vreo vină Referitoare la curvie, Îi dă prilej de preacurvie; Iar el – de-asemenea – curvește, Dacă, cu alta, se-nsoțește. Acel care s-a însurat Cu cea lăsată de bărbat, La fel, și el păcătuiește, Pentru că astfel, preacurvește.” „Dacă ăst lucru stă așa, Cu omul și cu soața sa, Mai de folos nu este, oare, Ca el să nu se mai însoare?” – Discipolii atunci au spus. „Nu pot, chiar toți”, a zis Iisus, „Primi acest cuvânt. Luat E doar de cei căror li-e dat. Pentru că iată că sunt oameni Care au fost născuți ca fameni; Dar sunt fameni ce-au fost făcuți, Deși oameni au fost născuți. Unii au fost făcuți de oameni, Alții, singuri, s-au făcut fameni, Pentru acea Împărăție A cerului. Deci să se știe: Acest cuvânt să-l folosească Doar cel ce poate să-l primească.” Niște copii au fost aduși Și-apoi, în față, I-au fost puși, Ca să se roage pentru ei. Ne-astâmpărați, copii-acei, De ucenici, au fost certați. Însă, Iisus le-a spus: „Lăsați Acești copii, și nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a Cerurilor Împărăție, e a lor.” Copiii sau apropiat, Iar El i-a binecuvântat.