De Domnul, s-au apropiat
Discipolii, și-au întrebat:
„În ceruri – în Împărăție –
Mai mare, cine o să fie?”
Un copilaș, chemă Iisus
Și, în mijlocul lor, l-a pus,
Zicând: „Adevărat vă spun,
Că dacă nu veți fi ca un
Copil, și nu vă-ntoarceți voi,
La Domnul vostru, înapoi,
Cu nici un chip n-o să intrați
În ceruri. Deci, Mă ascultați:
Ca și acest copil să fiți,
Și-asemeni lui, să vă smeriți!
Căci cel ce se smerește are
Să fie-n ceruri, cel mai mare.
În al Meu Nume, cineva,
De are a primi, cumva,
Un copilaș, să știe bine:
Prin el, primitu-M-a pe Mine!
Când cineva o să voiască
Să-i facă să păcătuiască
Pe-acești micuți, cari cred în Mine,
Pentru acela e mai bine,
De gât, să-i fie agățat
Un bolovan, și aruncat
În fundul mării. Lume, vai!
Vai, pentru că tu multe ai,
Prilejuri de păcătuire,
Căci așa este a ta fire.
Dar vai de acel om, prin care,
Păcatul, drum, în lume-și are.
Acum, de mâna ta te face –
Sau de piciorul nu-ți dă pace,
Ducându-te înspre păcat –
Le taie, ca să fii salvat.
Mai bine șchiop și ciung în viață
Și nu-ntreg în a morții față.
De-un ochi te trage în păcat,
Trebuie grabnic lepădat.
Mai bine doar cu-n ochi în viață,
Și nu-ntreg în a morții față.”
„Feriți-vă ca nu cumva
Să defăimați pe cineva,
Din numărul micuților
Aceștia, căci îngerii lor.
În ceruri sunt, la Tatăl Meu,
Și Îl privesc pe Dumnezeu.
Iată că Fiul omului
A coborât din slava Lui,
Venind, cum Dumnezeu a vrut,
Să mântuiască ce-i pierdut.
Ce credeți? Dacă un om are
O sută de oi, dintre care
Una, de turmă, s-a pierdut,
Omul acel ce-o fi făcut?
De-ar fi să vi se-ntâmple vouă,
Pe cele nouăzeci și nouă,
Nu le-ați lăsa ca să plecați,
Pe cea pierdută, s-o aflați?
Când omul, oaia, își găsește,
Cu mult mai mult se veselește,
Că a salvat-o – vă spun vouă –
Decât de cele nouă’șinouă.
Și tot așa – revenind iară –
Nu-i voia Domnului să piară
Nici unul dintre ăștia mici –
Nici unul dintre cei de-aici.”
„Când al tău frate a greșit
Și-n contră-ți a păcătuit,
Du-te de-l mustră, dar să fii
Singur cu el. Așa să știi,
Că dacă fi-vei ascultat,
Pe frate’ tău l-ai câștigat.
De nu va asculta, cumva,
Vei mai lua pe cineva –
Un ins, sau doi – să întărească
Ceea ce o să se vorbească,
Iar mărturia-ți pregătită,
De doi, trei martori, întărită
Să-ți fie-astfel. De nu voiește
Să te asculte, trebuiește
Să-l spui Bisericii. De iar
N-o să asculte, lasă-l dar,
Și drept păgân să-l socotești
Sau ca pe-un vameș să-l privești;
Așa va fi el, pentru tine.
Seama luați, acum, la Mine:
La ce-ați legat voi, pe pământ,
În ceruri, dezlegări, nu sânt;
Și orice, voi veți dezlega,
În ceruri, nu se va lega.
Vă spun că dacă, dintre voi,
Se învoiesc să ceară doi,
Un lucru, pe acest pământ,
Le va fi dat de Tatăl Sfânt.
Căci unde-s adunați doi, trei,
În al meu Nume, între ei,
Cu siguranță sunt și Eu,
Și-acolo este Dumnezeu.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
