De-atunci, Iisus a început
Ca să le facă cunoscut
Ce va urma. Le-a spus că El
Va părăsi locul acel,
Că la Ierusalim pleca-va,
Că își va pierde toată slava –
Din pricina bătrânilor,
Precum și a preoților
Cei mai de seamă. Le-a mai spus
Că-n temniță, El va fi dus,
Iar după ce-o fi pătimit,
Are să fie răstignit.
Trei zile va urma să stea
Mort, iar apoi, va învia.
Petru, deoparte, L-a luat
Și-a început de L-a mustrat:
„Să Te ferească Dumnezeu
De rău-acesta, tot mereu!
Să Te păzești – atât aș vrea!”
Iisus a zis: „Napoia Mea,
Satano! Căci a ta vorbire,
O piatră-Mi e, de poticnire.
Aceste gânduri, îți spun Eu,
Că nu vin de la Dumnezeu,
Ci sunt de-ale oamenilor.”
Apoi, El, ucenicilor,
Le-a spus așa: „Oricine vrea
Ca să pășească-n urma Mea,
Se lepede, întâi, de sine;
Să își ia crucea și, pe Mine,
Să Mă urmeze! Pentru că
Oricine-i cel cari încearcă
Să-și scape viața, va muri!
Însă, cel care va pieri
Din a Mea pricină, acel
O s-o câștige pentru el!
Care-i folosul omului
Când toată lumea e a lui,
Dar sufletul și l-a pierdut?
Sau, oare, ce n-ar fi făcut,
Ca sufletul să și-l salveze
Și astfel, viața, să-și păstreze?
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
