Pe ucenici chemând, le-a spus:
„Mi-e milă de această gloată!
S-au împlinit trei zile, iată,
De când aici stau, lângă Mine,
Și n-au mâncat nimic. Nu-i bine,
Flămânzi, să-i las, de-a se-nturna,
Acasă, căci vor leșina,
Pe drum, de foame.” La aceste
Cuvinte, ei au zis: „Drept este,
Însă, de unde să luăm
Pâine, aici, să săturăm
Gloata?!” „Dar câte pâini aveți?”
„Șapte, și câțiva pești”. „Vedeți?”
Apoi a spus norodului
Să se oprească locului
Și să se-așeze pe pământ.
A mulțumit Domnului Sfânt,
Iar după-aceea a luat
Pâinea și peștii și le-a dat,
Pe toate, ucenicilor,
Să le împartă la popor.
Întreg norodul a mâncat
Și toți, atunci, s-au săturat,
Iar coșurile adunate,
Cu firmituri, șapte-au fost toate.
Bărbații care au mâncat,
Acolo, și s-au numărat,
Au fost în jur de patru mii –
Fără femei, fără copii.
Iisus lăsă, apoi, să plece
Gloata, iar cu cei doisprezece
Discipoli, marea a trecut,
Mergând spre-al Magdalei ținut.