Matei 15:21-39

Iisus plecă spre-al Tirului Ținut, și al Sidonului. La el, acolo, a venit O Canaaneancă și-a-ndrăznit Să Îi vorbească: „Milă ai, Fiu al lui David! Doamne, vai! Copila mea e îndrăcită. De-un drac, sărmana, e muncită.” Iisus tăcea îngândurat. Atuncea, s-au apropiat Discipolii, încetișor, Și L-au rugat, stăruitor: „Privește Doamne, înapoi, Căci iată, strigă după noi!” Dar, drept răspuns, Iisus le-a zis: „Să știți că Eu am fost trimis La oile lui Israel – Cele ce s-au pierdut din el.” Femeia I s-a închinat: „Ajută-mi Doamne!” – L-a rugat. El o privi cercetător: „Să iei pâinea copiilor, S-o dai la câini, nu este bine. Spune-Mi, de ce vii tu, la Mine?” „Doamne, și câinii se hrănesc, Cu firmituri. Ei le găsesc, Pe jos, căzute-ntâmplător, Sub mesele stăpânilor” – Răspunse ea. Atunci, Iisus, Femei-aceleia, i-a spus: „Mare este a ta credință! Fie după a ta dorință!” Când El sfârșit-a de vorbit, Copila s-a tămăduit. Iisus plecă, după aceea, Și se opri în Galileea. Pe-un munte, El s-a așezat. Noroadele s-au adunat, În jurul Lui, și au adus Bolnavi-n față-I de i-au pus. Erau acolo foarte mulți: Și șchiopi și orbi, și ciungi și muți. Iisus, pe toți, i-a vindecat. Gloatele-acelea s-au mirat, Văzând că muți-acum vorbesc, Că ciungii se-nsănătoșesc, Că șchiopii nu mai șchiopătează, Iar orbii pot și ei să vază. Atunci, întreg poporu-acel Slăvi, pe al lui Israel Sfânt Dumnezeu. La El, Iisus, Pe ucenici chemând, le-a spus: „Mi-e milă de această gloată! S-au împlinit trei zile, iată, De când aici stau, lângă Mine, Și n-au mâncat nimic. Nu-i bine, Flămânzi, să-i las, de-a se-nturna, Acasă, căci vor leșina, Pe drum, de foame.” La aceste Cuvinte, ei au zis: „Drept este, Însă, de unde să luăm Pâine, aici, să săturăm Gloata?!” „Dar câte pâini aveți?” „Șapte, și câțiva pești”. „Vedeți?” Apoi a spus norodului Să se oprească locului Și să se-așeze pe pământ. A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor. Întreg norodul a mâncat Și toți, atunci, s-au săturat, Iar coșurile adunate, Cu firmituri, șapte-au fost toate. Bărbații care au mâncat, Acolo, și s-au numărat, Au fost în jur de patru mii – Fără femei, fără copii. Iisus lăsă, apoi, să plece Gloata, iar cu cei doisprezece Discipoli, marea a trecut, Mergând spre-al Magdalei ținut.