Matei 14:23-25

Iar El, norodul, l-a lăsat Să meargă unde a dorit. Ca să se roage, S-a suit Pe munte. Noaptea s-a lăsat, Iar El, singur, acolo-a stat. În acest timp, corabia, Furtunii care se-ntețea, A trebuit să-i facă față. Deodată, înspre dimineață, Cei din corabie-au zărit, În negură – nedefinit – Ceva, ca și o arătare, Care venea, la ei, pe mare.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Matei 14:23-25