Atunci, unii din cărturari
Și dintre Fariseii cari
Erau acolo, cu Iisus,
Cuvântul l-au luat și-au spus:
„Învățătorule! Noi vrem,
Un semn de-al Tău, ca să vedem!”
„Un semn Îmi cere, așadar,
Un neam viclean și preacurvar” –
A zis Iisus – „de-aceea el
O să primească dar, astfel,
Semnul lui Iona, negreșit;
Căci Iona-i cel ce-a prorocit
Când la Ninive-orice ființă
Se-ntoarse către pocăință.
Așa cum Iona, altădat’
În burta chitului a stat,
La fel, și Fiul omului,
În inima pământului,
Trei zile și trei nopți, va sta.
Când va veni judecata,
Bărbații din Ninive vor
Ședea, lângă acest popor,
Cari n-a vrut să se pocăiască
Și, astfel, o să-l osândească;
Fiindcă ei s-au pocăit
Atunci când Iona le-a vorbit,
Și-acum, aici, e Unul care
E, decât Iona, mult mai mare.
Regina de la miazăzi
Se va scula în acea zi,
Lângă ăst neam. Asemenea,
Îl va învinui și ea,
Căci dintr-un capăt de pământ,
Pentru-al lui Solomon cuvânt –
Când auzit-a ce se spune
Despre a lui înțelepciune –
Să îl asculte, a venit.
Voi, însă, nu v-ați pocăit,
Deși aici, e Unul care
E, decât Solomon, mai mare.
Când necuratul a ieșit
Din omul ce l-a găzduit,
Un timp, doar prin pustiu va sta
Voind, odihnă, a căta.
Însă, pentru că n-o găsește,
Să se întoarcă, se gândește,
În casa din care-a ieșit.
Dar când s-a-ntors, ce a găsit?
A găsit casa măturată,
Împodobită și curată.
El, șapte duhuri, o să ia,
Care vor fi asemenea
Cu el, sau poate chiar mai rele.
Va reveni-nsoțit de ele,
Și-n casă au să locuiască.
Are să se-nrăutățească
A gazdei stare, de-astă dată
Fiind mai rea ca prima dată.
Cu acest neam viclean, mișel,
Se va-ntâmpla-n acelaș’ fel”.