Iisus, ca unul ce știa
Pe fiecare ce gândea,
Din locu-acela, a plecat.
Multe noroade L-au urmat.
Pe mulți, El i-a tămăduit
Și, înadins, le-a poruncit
Să nu Îl facă cunoscut,
Până când tot va fi făcut
Spre-a se-mplini ce a fost scris
Și prin Isaia este zis:
„Iată, Acesta-I Robul Meu,
Pe care-acum L-am ales Eu.
El este Fiul Preaiubit.
În El, sufletu-Mi a găsit
Plăcerea. De aceea, Eu
Torn, peste El, din Duhul Meu.
El va vesti, Neamurilor,
Sosirea judecății lor.
Cu nimeni, nu se va certa;
Pe uliți, nu-I va asculta
Nimenea glasul; de cumva,
O trestie afla-se-va,
Cari este ruptă, n-o va frânge.
Fitilul fumegând, nu-l stinge,
Ci face tot ce trebuiește,
Pân’ judecata biruiește;
Iar Neamurile, de pe lume,
Nădejde au, în al Său Nume.”
Un om – mut, orb și îndrăcit –
A fost adus. Tămăduit,
Omul acela a plecat,
De la Iisus. S-au minunat
Noroadele, de-așa ceva,
Și-au zis: „Acesta, nu cumva,
E chiar al lui David fecior?”
Mulți Farisei, la rândul lor,
Au spus: „Omul Acesta poate,
Cu Belzebul, dracii, a-i scoate –
Desigur, doar cu domnul lor!”
Atuncea, Fariseilor,
Iisus le-a zis: „O-mpărăție,
Când dezbinată o să fie
În contră-i, fi-va pustiită.
De-asemeni, fi-va nimicită
Cetatea, casa dezbinată,
Și împotrivă-și ridicată.
Satan, când pe Satan l-a dat
Afară, este dezbinat
Și-atunci, a lui împărăție
Nu va putea să se menție.
De scot Eu, cu Satan, vreun drac,
Atunci, ai voștri fii, cum fac?
De-aceea, ai voștri feciori
Fi-vor ai voști’ judecători.
Dar, dacă dracii, îi scot Eu,
Având Duhul Lui Dumnezeu,
E semn că-mpărăția Lui –
Împărăția Domnului –
La voi, acuma, a venit.
Cum fi-va, oare, jefuit
Cel tare, când e atacat,
Dacă, întâi, n-a fost legat?
Cel care nu este cu Mine,
E împotriva Mea, iar cine
N-a strâns cu Mine, dovedește
Că el, de fapt, doar risipește.
Iată, vă spun: orice păcat,
Să știți că are-a fi iertat
Și orice hulă, omului.
Hula-mpotriva Duhului,
În veci, însă, nu e iertată.
Oricine spune-va, vreodată,
Ceva-mpotriva Fiului,
Iertat e de păcatul lui.
Nicicând, însă, nu e iertat
Cel ce-a vorbit necugetat –
Potrivnic Duhului Cel Sfânt –
De către Tatăl, pe pământ.
Așa că, ascultați ce spun:
Ori sunteți pomi cu rodul bun,
Sau sunteți pomi cu rodul rău!
Știm pomul, după fructul său.
Pui de năpârci! Cum să puteți,
Voi, lucruri bune, să spuneți,
Când sunteți răi? Cunoscut este
Faptul, că gura vă vorbește
Doar din al inimii prinos.
Deci, omul bun are de scos,
Din inimă, doar lucruri bune,
Iar cel rău are să adune
Doar răutăți. Răspunzător,
De-orice cuvânt neroditor –
Care a fost rostit vreodată –
Omul va fi la judecată.
Din vorbele ce le-ai rostit,
Vei fi iertat sau osândit.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
