Un fiu, pe tată, l-a cinstit,
Iar sluga pe acela care
Îl știe că stăpân îl are.
Dacă Îmi spuneți că sunt Tată,
Unde Îmi este cinstea dată,
Cinstea care Mi se cuvine?
Dar unde e frica de Mine,
Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” –
A zis al oștii Domn, apoi.
Răspundeți dar, acum, cu toți,
Voi cei care sunteți preoți,
Cari Numele-Mi nesocotiți
Și să-ntrebați mai îndrăzniți:
„Cu ce-am nesocotit noi, oare,
Numele Tău Cel sfânt și mare?”
„Prin faptul că-Mi sunt închinate
Numai bucate necurate,
De către voi, pe-al Meu altar!
Cu toate-acestea însă, iar
Venita-ți și M-ați întrebat:
„Dar, cu ce oare, Te-am spurcat?”
Prin faptul că voi ați vorbit
Și-ați zis: „E de disprețuit
Ce este pus în fața Lui,
Adică-n fața Domnului!”
O vită oarbă când jertfiți,
Nu credeți că voi săvârșiți
Un lucru rău? Dar când cătați,
O vită șchioapă să Îmi dați –
Sau una care se vădea
Precum că beteșug avea –
Nu săvârșiți un lucru rău?
Du-te la dregătorul tău
Și vei vedea dacă el, bine,
Te va primi apoi, pe tine,
Pentru ceea ce-ai dăruit.
Cum oare, ai să fii primit,
Atunci, de către dregător?” –
A zis Domnul oștirilor.