Un om venit-a, la Iisus,
I s-a-nchinat și-apoi, a spus:
„Doamne, eu intenționez,
Oriunde mergi, să Te urmez!”
Iisus răspunse: „Vulpile
Au vizuini, păsările
Au cuiburi. Fiul omului,
Însă, nu are-un loc al Lui,
Unde să Își așeze capul.”
„Urmează-Mă”– i-a spus, la altul.
Omu-i răspunse: „Doamne, eu
Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu.”
„Această grijă, să n-o porți!
Morții îngroape-și ai lor morți!” –
Zise Iisus – „Du-te-ți zic Eu,
Vestește, a Lui Dumnezeu
Împărăție, tuturor!”
Un altul, către-nvățător,
A spus: „Doamne, la rândul meu,
Doresc să Te urmez și eu,
Dar vreau, întâi, de la ai mei,
Să-mi iau rămas bun.” „Toți acei
Care, la plugul, privesc ‘napoi –
I-a zis Domnul Iisus, apoi –
„De-a Domnului Împărăție,
Nevrednici sunt, vreau să se știe!”