Din munte-a coborât Iisus,
Cu ucenicii, și S-a dus
Într-un podiș, unde avea
Discipoli mulți. De-asemenea,
Mulți oameni s-au mai adunat
Acolo, și L-au așteptat:
De la Ierusalim erau
O parte, iar alții veneau
De prin ținutul Tirului,
Din părțile Sidonului.
Noroadele acelea multe,
Veniră, toate, să-L asculte
Știind că numai Iisus poate
Să vindece bolile toate.
Toți cei de duhuri chinuiți,
Atunci, au fost tămăduiți.
Să Îl atingă, încerca
Norodul, spre-a se vindeca,
Pentru că o putere mare
Ieșea din El, dând alinare.
Iisus, ochii, Și-a ridicat,
Spre ucenici, și-a cuvântat:
„Ferice vouă, că sunteți
Săraci, pentru că voi aveți
Împărăția Domnului!
Ferice zic, flămândului,
Pentru că fi-va săturat!
Ferice celui întristat,
Pentru că voi – cari azi plângeți –
Foarte curând, o să râdeți!
Ferice zic, când oamenii
Din lume, vă vor izgoni:
Atunci când au să vă urască
Și când au să vă ocărască,
Atuncea când al vostru nume,
Ca lucru rău – de către lume –
Are să fie lepădat,
Doar pentru că ați arătat
Credință-n Fiul omului
Și ați călcat pe urma Lui!
Fiți plini, atunci, de bucurie
Și să săltați, de veselie,
Căci mare e răsplata voastră,
În ceruri! Înaintea noastră,
Lumea, la fel, s-a comportat
Cu toți prorocii, ne-ncetat.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
