Apoi, afară a ieșit
Iisus; la vamă, a-ntâlnit
Un om, cari Levi s-a chemat.
„Hai după Mine” – l-a-ndemnat,
Pe vameșul acel, Iisus.
El lăsă totul și s-a dus,
Pe urma-nvățătorului.
Levi L-a dus la casa lui
Și, un ospăț mare, a dat,
La cari, mulți vameși, a chemat.
Văzându-L pe Iisus, în casă,
Șezând, cu vameșii, la masă,
Toți Farisei-au întrebat:
„De ce-ai băut și ai mâncat,
Cu vameși și cu păcătoși?”
Iisus le-a zis: „Cei sănătoși,
De doctor, nu au trebuință,
Ci cei aflați în suferință.
La pocăință – vreau să știți –
Nu-i chem pe cei neprihăniți,
Cari sufletește-s sănătoși,
Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”
Ei ziseră, către Iisus:
„Încă ceva, avem de spus:
Toți ucenicii noști’ postesc
Și rugăciuni, mereu, rostesc.
Ai lui Ioan fac tot la fel:
Se roagă și postesc, cu el;
Pe când ai Tăi nici grijă n-au,
Ci ei mănâncă doar, și beau.”
„Postesc nuntașii, dragii Mei,
Atunci când mirele-i cu ei?” –
I-a întrebat Iisus – „Curând,
Are să vină vremea când
Mirele are să lipsească
Și-atunci, și ei au să postească.”
O pildă, le-a mai spus, apoi:
„Nimeni nu rupe haine noi,
Ca haine vechi, să peticească;
Altminteri, știți ce-o să pățească:
Le prăpădește pe-amândouă –
Și haina veche și cea nouă.
Vinul cel nou, proaspăt adus,
Nu în burdufuri vechi e pus –
Burduful vechi, ușor plesnește,
Iar vinul, tot, se risipește.
Vinul cel nou – știe oricine –
Că în burdufuri noi se ține.
În felu-acesta – vă spun vouă –
Păstrate fi-vor amândouă.
Și nimeni, după ce-a băut,
Vin vechi, vin nou n-a mai cerut,
Căci zice: „Vinul vechi, îmi pare,
Cu mult mai bun și mult mai tare.”