Iisus, la fel ca-n alte dăți,
Era într-una din cetăți.
La El, venit-a un lepros,
S-a aruncat cu fața-n jos,
S-a închinat, pân’ la pământ,
Și zise, către Cel Prea Sfânt:
„O, Domnul meu, dacă voiești,
Tu poți ca să mă curățești!”
Atunci, Iisus, mâna, a-ntins,
Iar pe lepros, când l-a atins,
A spus: „Voiesc! Fii curățat!”,
Și-ndată, lepra l-a lăsat.
Apoi, Iisus i-a poruncit
Să tacă. „Du-te, negreșit” –
I-a mai spus El – „ca să te vadă
Doar preotul, iar apoi, adă
Darul, de Moise, rânduit,
Fiindcă fost-ai curățit;
Căci pentru ei, de mărturie,
Aceasta trebuie să fie.”
De-atunci, vestea, despre Iisus,
În tot acel ținut, s-a dus,
Iar oamenii Îl căutau,
Ca să-L asculte, căci voiau,
De boli, a fi tămăduiți,
De neputințe, lecuiți.
După ce-i părăsea, târziu,
Iisus pornea către pustiu,
Ca să se roage liniștit,
Singur, de nimeni stingherit.
A fost o zi-n care s-a dus
Mulțime multă, la Iisus.
Erau, atunci, printre acei
Ce-L ascultau, și Farisei
Și-nvățători ai Legii, care
Veniseră din depărtare,
Spre-a-L asculta: din Galileea,
Ierusalim și din Iudeea.
Iisus, de Domnul însoțit,
Bolnavii, i-a tămăduit.
Prin acea gloată, greu treceau
Vreo câțiva oameni, ce purtau
Un slăbănog, întins pe pat.
Ei, la Iisus, au încercat
S-ajungă, dar n-au izbutit.
Atunci, pe casă, s-au suit
Și o spărtură au făcut,
Pe-acoperiș, pân’ au putut,
Pe slăbănog, să îl strecoare,
Cu pat cu tot, și să-l coboare,
Apoi, în fața lui Iisus.
Văzând credința lor, a spus
Mântuitorul: „Acum, toate
Păcatele, îți sunt iertate!”
Din rândul cărturarilor,
Precum și-al Fariseilor,
Erau cei care au cârtit,
Când, vorbele, I-au auzit:
„Cine-I Acel care vorbește?!
Doar hule, Acest om rostește!
Noi știm că numai Dumnezeu,
Iartă păcatele, mereu!”
Iisus, îndată, i-a văzut,
Gândul ascuns, le-a cunoscut
Și le-a vorbit: „De ce cârtiți,
În inimă? Voi ce gândiți
Că-i mai ușor a spune: „Toate
Păcatele îți sunt iertate”,
Sau, mai degrabă, „Hai, te scoală!
Umblă! Te scutură de boală!”?
Dar pentru că Eu vreau să știți –
Și să ajungeți lămuriți –
Cum că Îi sunt, Fiului, date
Puteri, spre a ierta păcate,
Iată ce zic: Ologule!
Te scoală, slăbănogule!
Ridică-ți al tău pat, de jos
Și du-te-acasă, sănătos!”
Ologu-ndată s-a sculat,
A luat patul și-a plecat,
Spre casa lui, slăvind mereu
Și lăudând pe Dumnezeu.
Toți au rămas muți, de uimire;
Frica li se citea-n privire
Și-abia, să zică, au putut:
„Așa ceva, n-am mai văzut!”
Apoi, afară a ieșit
Iisus; la vamă, a-ntâlnit
Un om, cari Levi s-a chemat.
„Hai după Mine” – l-a-ndemnat,
Pe vameșul acel, Iisus.
El lăsă totul și s-a dus,
Pe urma-nvățătorului.
Levi L-a dus la casa lui
Și, un ospăț mare, a dat,
La cari, mulți vameși, a chemat.
Văzându-L pe Iisus, în casă,
Șezând, cu vameșii, la masă,
Toți Farisei-au întrebat:
„De ce-ai băut și ai mâncat,
Cu vameși și cu păcătoși?”
Iisus le-a zis: „Cei sănătoși,
De doctor, nu au trebuință,
Ci cei aflați în suferință.
La pocăință – vreau să știți –
Nu-i chem pe cei neprihăniți,
Cari sufletește-s sănătoși,
Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
