În sinagogă, s-a aflat
Un om, cu duhul necurat.
Văzându-L, pe Iisus, că vine,
El a strigat: „Ce-avem cu Tine?!
Venit-ai să ne prăpădești
Iisuse?! Ce vrei?! Cine ești,
Nazarinene, Te știu eu:
Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”
Iisus, pe-acel duh, l-a certat,
Spunând: „Să taci și, imediat,
Ieși, din acest nenorocit!”
Dracul, atunci, l-a tăvălit,
Pe bietul om, în adunare,
Speriindu-i pe toți, după care,
S-a depărtat de trupul său,
Fără a-i face nici un rău.
Cei cari – acolo – strânși, erau,
Cuprinși de spaimă, se-ntrebau:
„Ce-nseamnă lucrurile-aceste?!
El, cu putere, poruncește,
Și vorbele-I sunt ascultate,
De duhurile necurate,
Căci le-am văzut, cum au ieșit
Afară, când le-a poruncit!”
Îndată, vestea s-a întins
Și-ntreg ținutul l-a cuprins,
Încât, cu toții au aflat
Minunea ce s-a întâmplat.
Iisus, la Petru, a intrat.
Soacra acestuia sta-n pat,
Fiind, de friguri, chinuită.
Pe loc, a fost înzdrăvenită,
Când S-a apropiat Iisus
Și, mâna, peste ea, Și-a pus.
Apoi, femeia a venit
Și-a început de le-a slujit.
La asfințitul soarelui,
Toți cei din partea locului,
Care aveau bolnavi, i-au dus,
Să-i pună-n fața lui Iisus.
El, mâinile, Și le pleca,
Peste bolnavi, și-i vindeca.
Din mulți, afară, draci ieșeau
Și, plini de groază, Îi strigau:
„Tu ești Hristosul Domnului!
Noi știm că Tu ești Fiul Lui!”
Însă, Iisus nu i-a lăsat
Ca să vorbească – i-a mustrat
Pe cei pe care-afar’ i-a scos,
Căci Îl știau că e Hristos.
De ziuă, când s-a luminat,
Iisus, de-acolo, a plecat,
Să caute un loc pustiu.
Noroadele, până târziu,
L-au căutat, ca să-L oprească,
Să-L roage să nu-i părăsească.
Dar El le-a zis: „Vă părăsesc,
Fiindcă vreau ca să vestesc,
De-acuma, Evanghelia,
Și-n alte părți, căci, pentru Ea,
Sunt Eu, la voi, acum, trimis.”
După ce aste vorbe-a zis,
Prin Galileea, El S-a dus,
Făcând așa precum a spus.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
