Luca 4:1-20

Iisus, de Duhul Sfânt, mânat, De la Iordan, când a plecat, Către pustie, a pornit. Acolo, fost-a ispitit De diavol, patruzeci de zile. Cum spun ale Scripturii file, El n-a mâncat, nici n-a băut. Însă, când timpul a trecut, Ajuns-a de a flămânzit. Atunci, Satana a venit Și-a zis: „Ascultă ce-ți spun eu: De ești Fiul lui Dumnezeu, Ce mai aștepți?! De foame, scapă, Zicând ca, pâine, să se facă Aceste pietre! Poruncește!” „Nu doar cu pâine se trăiește! Prea bine știi!” – Iisus i-a zis – „Omul, așa precum e scris, Trăiește cu orice cuvânt, Ce vine de la Domnul Sfânt.” Satan, pe-un munte, L-a urcat, Iar după ce I-a arătat Întinderea pământului – Cu toată-mpărăția lui – I-a spus: „De vrei, poți ca să fii, Stăpân, pe aste-mpărății, Căci toate, îmi sunt date mie. Eu pot să ți le dărui ție, Bine-nțeles, de Te-nvoiești Să mi Te-nchini și să-mi slujești!” „Napoia Mea” – Iisus i-a zis – „Satano! Pentru că e scris: „Să te închini doar Domnului Și să-I slujești, mereu, doar Lui!” Atuncea, diavolul L-a dus, Pân’ la Ierusalim. L-a pus Pe-acoperișul Templului: „Dacă ești Fiul Domnului, Așa precum mărturisești, Sari jos, căci n-ai să Te lovești” – Satana, lui Iisus, i-a zis – „Pentru că știi că este scris: „Va porunci, îngerilor, Să Te păzească. Ei Te vor Purta pe mâini, ca nu cumva, S-atingi piciorul de ceva – De pietre, să nu Te lovești.” „Dar nici să nu Îl ispitești Pe Domnul! Și asta s-a spus!” – Satanei, i-a răspuns Iisus. Oricât, Satan s-a străduit A-L ispiti, n-a reușit; Și-atunci, înfrânt și supărat, Pentru o vreme, L-a lăsat. Iisus veni, după aceea, Plin de putere-n Galileea. Pe oameni, El i-a învățat, În sinagogi, neîncetat. Toți cei din juru-I Îl slăveau Și, dragoste, Îi arătau. La Nazaret, El a sosit Și, cum era obișnuit, Când fost-a ziua de Sabat, În sinagogă a intrat Căci, să citească, a dorit. Atuncea, I S-a oferit A lui Isaia prorocie, Care s-a potrivit să fie Deschisă chiar în acel loc, În care, marele proroc A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc Și-apoi, vesti-voi tuturor – Pentru orice locuitor De pe-ntinsul pământului – Anu-ndurării Domnului.” În urmă, cartea, a închis-o, Îngrijitorului a-ntins-o Și a stat jos. Toți s-au uitat