Iisus, de Duhul Sfânt, mânat,
De la Iordan, când a plecat,
Către pustie, a pornit.
Acolo, fost-a ispitit
De diavol, patruzeci de zile.
Cum spun ale Scripturii file,
El n-a mâncat, nici n-a băut.
Însă, când timpul a trecut,
Ajuns-a de a flămânzit.
Atunci, Satana a venit
Și-a zis: „Ascultă ce-ți spun eu:
De ești Fiul lui Dumnezeu,
Ce mai aștepți?! De foame, scapă,
Zicând ca, pâine, să se facă
Aceste pietre! Poruncește!”
„Nu doar cu pâine se trăiește!
Prea bine știi!” – Iisus i-a zis –
„Omul, așa precum e scris,
Trăiește cu orice cuvânt,
Ce vine de la Domnul Sfânt.”
Satan, pe-un munte, L-a urcat,
Iar după ce I-a arătat
Întinderea pământului –
Cu toată-mpărăția lui –
I-a spus: „De vrei, poți ca să fii,
Stăpân, pe aste-mpărății,
Căci toate, îmi sunt date mie.
Eu pot să ți le dărui ție,
Bine-nțeles, de Te-nvoiești
Să mi Te-nchini și să-mi slujești!”
„Napoia Mea” – Iisus i-a zis –
„Satano! Pentru că e scris:
„Să te închini doar Domnului
Și să-I slujești, mereu, doar Lui!”
Atuncea, diavolul L-a dus,
Pân’ la Ierusalim. L-a pus
Pe-acoperișul Templului:
„Dacă ești Fiul Domnului,
Așa precum mărturisești,
Sari jos, căci n-ai să Te lovești” –
Satana, lui Iisus, i-a zis –
„Pentru că știi că este scris:
„Va porunci, îngerilor,
Să Te păzească. Ei Te vor
Purta pe mâini, ca nu cumva,
S-atingi piciorul de ceva –
De pietre, să nu Te lovești.”
„Dar nici să nu Îl ispitești
Pe Domnul! Și asta s-a spus!” –
Satanei, i-a răspuns Iisus.
Oricât, Satan s-a străduit
A-L ispiti, n-a reușit;
Și-atunci, înfrânt și supărat,
Pentru o vreme, L-a lăsat.
Iisus veni, după aceea,
Plin de putere-n Galileea.
Pe oameni, El i-a învățat,
În sinagogi, neîncetat.
Toți cei din juru-I Îl slăveau
Și, dragoste, Îi arătau.