Astfel, Ioan a împlinit
Tot ceea ce s-a prorocit.
Despre Ioan, Isaia scrie:
„Glasul ce strigă în pustie:
„Pregătiți calea Domnului
Și neteziți cărarea Lui!
Oricare vale-i astupată
Și orice culme-i nivelată;
Căile strâmbe-s descâlcite
Și vor fi drepte; netezite
Fi-vor de-acum drumurile,
Și-astfel, toate făpturile
Au să privească, tot mereu,
Iertarea de la Dumnezeu.”
Multor noroade adunate,
La el, spre a fi botezate,
Ioan le-a zis: „De ce veniți,
Pui de năpârci? Vreți să fugiți,
Azi, de mânia viitoare?!
Cine vă-nvață, astfel, oare?
Vă spun, ca să aveți știință:
Aduceți rod de pocăință!
Să nu gândiți, ca un nebun,
„Avram ni-e tată”, căci vă spun:
Domnul, din aste pietre, vii,
Pentru Avram, ridică fii.
Iată securea, fraților,
La rădăcina pomilor,
A fost înfiptă! Va cădea
Acel pom, ce nu va avea
Roadele bune – e tăiat
Și-apoi, în foc, e aruncat!”
După ce vorba-i ascultară,
Noroadele îl întrebară:
„Ce spui? E tare neplăcut;
Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”
„Cel care, două haine, are,
Una s-o dea celui ce n-are!
Cel ce mâncare-o fi având,
S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” –
A spus Ioan, norodului.
Atunci, veniră-n fața lui,
Și niște vameși, întristați,
Dorind să fie botezați,
Zicându-i: „Iată, și noi vrem,
Botezul; însă, ce putem
A face, spre-a fi botezați?”
El le-a răspuns: „Să nu luați
Nimic, celor ce-i vămuiți,
Peste porunca ce-o primiți!”
Niște ostași, la rândul lor,
L-au întrebat pe-nvățător:
„Ce zici, de-ale noastre purtări?”
„Nu stoarceți, prin amenințări,
Nimica, de la nimenea!
Nu-nvinuiți, de-asemenea,
Pe nimeni, pe nedrept! Să știți,
Cu leafa, să vă mulțumiți!”
Pentru că lumea se gândea
Căci cel ce astfel le vorbea
Este Hristos, Ioan a spus:
„Botez, cu apă, v-am adus,
Dar Cel care în urmă-mi vine,
E mai puternic decât mine.
Iar eu vă spun – luați aminte –
Cureaua-I, de la-ncălțăminte,
Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt.
Când va veni, cu Duhul Sfânt
Și foc, are să vă boteze.
Curând, El vine! Să lucreze,
În a Lui arie, e gata!
În mână, Își are lopata:
Va curăța ogorul, iar
Grâul, îl strânge, în grânar,
În timp ce pleava, adunată,
În flăcări, fi-va aruncată.”
Astfel, noroadelor vorbea
Ioan, și Evanghelia,
O răspândea, neîncetat.
Multe îndemnuri a mai dat,
Gloatei, ce-n jurul său era.
Doar pe Irod, el îl mustra,
Pentru păcatul său cel mare –
Cel cu Irodiada – care,
Era a lui Filip soție.
Filip, așa precum se știe,
Fusese al lui Irod frate.
La multele sale păcate,
Irod și-a mai adăugat,
Când, pe Ioan, l-a-ntemnițat.
Când cu norodul a sfârșit
De botezat, a și venit
Iisus, în vale, la Iordan,
Primind botezul lui Ioan.
În timp ce se ruga Iisus,
S-a deschis cerul, iar de sus,
În chip trupesc, de porumbel,
Duhul venit-a peste El
Și-un glas, puternic, răspicat –
Atunci – din cer, a cuvântat:
„Tu Îmi ești Fiul prea iubit:
Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”
Iisus aproape a făcut
Treizeci de ani, când a-nceput
Să-mpartă-nvățătura Lui,
Cu dragoste, norodului.
Cum cei din vremea Lui Îl știu,
El fost-a al lui Iosif fiu,
Și al lui Eli și Matat,
Levi și Melhi, precedat
De Ianai, Iosif, Matatia,
Amos, Naum; iar seminția
Merge prin Esli, precedat,
De Nagai – fiu al lui Maat;
Matatia, ce-i fiul lui
Semei, care-i feciorul lui
Ioseh, Ioda și Ioanan;
Ajungem dar – din an, în an –
La Resa și Zorobabel
Ce-i fiu al lui Salatiel,
Neri, Melhi, Adi, Cosam
Care-i fiul lui Elmadam,
Cel care e fiul lui Er,
Al lui Iisus și Eliezer,
Al lui Iorim și-al lui Matat
Care fusese precedat
De Levi, Simeon, Iuda,
Iosif, Ionam; îi preceda
Eliachim ce-i fiul lui
Melea, Mena feciorul lui
Matata, Natan, David care
E al lui Iese fiu și-i are
Pe Iobed, Booz și Salmon
Înaintași, pe Naason,
Aminadab, Admin, Arni,
Esrom, Fares, Iuda; veni
Iacov, Isac, Avram, Tara,
Nahor; ‘nainte mai era
Seruh, Ragau, Falec al lui
Eber, Sala, Cainam al lui
Arfaxad, Sem, Noe-acela
Al lui Lameh, Matusala,
Enoh, Iared, Maleleel,
Cainan, Enos care – și el –
E al lui Set fecior și care –
Părinte – pe Adam îi are.
Și-astfel, mergând pe neam, mereu,
Iisus e al lui Dumnezeu.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
