Era al cincisprezecelea
An de domnie, ce-l făcea
Tiberiu Cezar; dregător,
Peste țara Iudeilor,
Fusese pus Ponțiu Pilat;
Irod era înscăunat
Cârmuitor, în vremea ‘ceea,
Peste micuța Galileea,
Iar peste al Ituriei
Ținut, și al Trahonitei –
La fel, peste Lisania –
Frate’ său, Filip, stăpânea,
Căci le era cârmuitor,
Și-al Abilenei domnitor;
Caiafa și Ana slujeau,
La Templu – mari preoți erau.
Deci iată, în acele zile –
Aflăm din ale Bibliei file –
Că Domnul și-a trimis solia,
Feciorului lui Zaharia,
Aflat, atuncea, în pustie.
Astfel, fu pregătit să vie
Ioan, să propovăduiască,
Lumii, mila dumnezeiască.
Prin părțile Iordanului,
Despre-ndurarea Domnului,
El a vorbit. Orice ființă,
Chemată-a fost, la pocăință,
Ce prin botez, dă tuturor,
Iertare a păcatelor.