Când s-a sfârșit acel Sabat
Și-al nopții văl s-a ridicat
Spre-ntâia zi din săptămână,
Femeile urcară până
La locul, unde, îngropat,
Era Iisus. Ele-au luat
Miresmele ce le-au gătit.
Când au ajuns sus, au găsit,
Piatra ce fost-a așezată,
Peste mormânt, înlăturată.
Speriate-ntrânsul au intrat,
Dar trupul Lui, nu L-au aflat.
Nedumerite, se priveau
Și, ce să creadă, nu știau,
Cuprinse de uimire mare.
Atuncea, în strălucitoare
Și albe haine-nveșmântați,
Li se-arătară doi bărbați.
Femeile se-nspăimântară
Și fețele și le plecară,
Dar blând, bărbații le-au vorbit:
„Pentru ce oare, ați venit,
Ca printre morți, să căutați
Pe Cel care e viu? Plecați!
El nu-i aici, căci a-nviat,
Așa precum v-a înștiințat,
Pe când erați în Galileea,
Spunându-vă de vremea ‘ceea,
În care, Fiul omului –
Deposedat de slava Lui –
Pe mâna păcătoșilor,
Dat fi-va – în puterea lor –
Ca răstignit, apoi, să fie,
Și, în trei zile, să învie.”
Ele, aminte, și-au adus,
De tot ce a vorbit Iisus.
Femeile au revenit,
De la mormânt, și-au povestit,
La ucenici, ce s-a-ntâmplat,
Precum și celor care-au stat
Cu ei. Cele care-au venit
Și-apostolilor le-au vorbit,
Au fost: Maria – cea numită
Și Magdalina – însoțită
De către a lui Iacov mamă –
Pe care tot Maria-o cheamă –
Și de Ioana. Cele trei
Erau cu grupul de femei
Care, de la-nceput, s-au dus,
Pe urma Domnului Iisus.
Apostolilor le păreau
Basme-a lor vorbă – nu credeau
Nimic, din tot ce ele-au spus.
Ne-ncrezător, Petru s-a dus,
În fugă, până la mormânt,
Să vadă, de al lor cuvânt,
Este, cumva, adevărat.
Peste mormânt, el s-a plecat
Și, înăuntru, a privit.
Bucăți de pânză, a zărit,
Zăcând pe jos. Mirat, apoi,
S-a dus acasă, înapoi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
