Luca 2:25-33

Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel. Duhul Cel Sfânt îi spuse-n gând Că n-o să moară, până când Are să-L vadă pe Hristos. Mânat de Duh, porni pe jos – Încet – spre poarta Templului. Pătrunse în clădirea lui, Tocmai atunci când au sosit – Voind a fi îndeplinit Tot ce prin Lege li s-a spus – Iosif, Maria și Iisus. Când i-a zărit el, pe cei trei, În grabă, s-a-ndreptat spre ei Și Pruncu-n brațe, L-a luat. Pe Domnu-a binecuvântat, Zicând: „După cuvântul Tău, Sloboade, Doamne, robul Tău, Căci ochi-mi văd, cu mulțumire, Stăpâne, a Ta mântuire, Ce-ai pregătit-o tuturor – Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.” Auzind ce-a spus despre El, Tatăl – și mama Pruncului – S-au minunat, de vorba lui.

Planuri de citire și Devoționale gratuite în legătură cu Luca 2:25-33