În vremea ‘ceea, a ieșit
Un ordin, ce a stabilit
Ca toată lumea să se-nscrie,
Deci, un recensământ să fie.
Cezar August fusese cel
Ce hotărâse-n acest fel.
Primul înscris, pentru popor,
A fost ținut, când dregător –
Peste întinsa Siria –
Era Quirinius. Se ducea
Întreaga lume să se-nscrie –
Adică, după seminție,
Îi venea rândul omului
Să urce, în cetatea lui.
Din Nazaret, din Galileea,
Spre Betleemul din Iudeea,
Plecă și Iosif, să se-nscrie,
Pentru că – după seminție –
Era din a lui David casă.
Cu el, porni la drum, voioasă,
Maria – logodnica lui –
Deși-mplinirea timpului
Când trebuia să zămislească,
Urma-ncurând ca să sosească.
La Betleem, i s-a-mplinit
Vremea și-astfel, a zămislit
Pe Fiul ei, întâi născut.
Pentru că loc, nu au avut,
În casele de poposire,
Acel care, întreaga fire,
Venise să o mântuiască –
Prin jertfa Sa dumnezeiască –
În scutece fost-a-nfășat
Și într-o iesle-apoi, culcat.