Iisus a mai adăugat,
După ce țintă, l-a privit:
„De-un lucru doar, mai ești lipsit:
Du-te de vinde tot ce ai
Și-apoi, la cei săraci, să dai.
Așa, o să-ți aduni, în cer,
Comorile – atât îi cer!
Când n-ai nimic a te mai ține
Încătușat, hai după Mine!”
Omul, de cum a auzit
Aceste vorbe, a-mpietrit
Și tare s-a mai întristat,
Căci el era foarte bogat.
Iisus, mâhnirea, i-a văzut
Și-a zis: „E greu, celui avut,
Care se-ncrede-n bogăție,
Să intre în Împărăție,
La Dumnezeu. Mult mai ușor,
Să treacă, li-e cămilelor,
Chiar prin urechea acului,
Decât îi e bogatului,
Să intre-n cer, la Dumnezeu –
Bogaților le va fi greu!”
Acei, care L-au auzit,
Au întrebat: „Dar, mântuit,
Cine va fi?” Atunci, Iisus,
Privind în jurul Său, a spus:
„La oameni, ce-i cu neputință,
La Dumnezeu, e cu putință.”
Petru a spus, nedumerit:
„Iată că noi am părăsit
Tot ce-am avut și Te-am urmat!”
Iisus a zis: „Adevărat
Vă spun, acuma, vouă, Eu,
Căci cine – pentru Dumnezeu –
Va părăsi casă sau frate,
Părinți, copii, e peste poate
Să nu primească, mult sporit,
În ăst veac, tot ce-a părăsit.
Apoi, în veacul viitor,
Va trece omul muritor,
Din viața sa vremelnică,
În viața nouă, veșnică.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
