Domnul răspunse: „Cine-i, oare,
Ispravnicu-nțelept, pe care,
Stăpânul are să-l așeze,
Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze,
Să le dea hrana rânduită,
Mereu, la vremea potrivită?
Ferice de robul acel,
Care-i găsit făcând la fel,
La-ntoarcerea stăpânului!
Adevărat vă spun, că lui,
Cinste, să-i dea, stăpânul are,
Și îl va pune, cel mai mare,
Peste întreaga-i avuție.
Dar vai și-amar are să fie,
De robul care se gândește:
„Stăpânul meu mai zăbovește;
Încă nu vine”, și pe toate
Slugile sale, le va bate,
Mâncând apoi și bând, cu sete,
Până când are să se-mbete.
Stăpânul robului acel
Veni-va, când nu știe el
Și, în bucăți, îl va tăia.
Soarta, pe care-o va avea,
Va fi asemenea celor
Necredincioși, în lucrul lor.
Robul, cari voia i-a știut
Stăpânului, dar n-a făcut
Așa precum el a dorit,
Are să fie pedepsit,
Cu multe lovituri. Cel care
N-a cunoscut ce voie are
Stăpânul, iar, în ce-a făcut,
E vrednic de a fi bătut,
Puține lovituri, primește,
Neștiutor căci se vădește.
Celui ce mult îi este dat,
De multe fi-va întrebat;
Cui i se-ncredințează mult,
I se va cere și mai mult.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
