Apoi, la ucenici, Iisus,
Aceste vorbe, le-a mai spus:
„De viață, nu vă-ngrijorați,
Gândindu-vă ce-o să mâncați,
Sau ce-o să beți. De trup, la fel:
Să nu vă-ngrijorați de el,
Gândindu-vă ce-o să purtați
Și ce anume-o să-mbrăcați.
Căci, decât hrana, viața are
Un preț, care-i, cu mult, mai mare.
Mai mare-i prețul trupului,
Decât îmbrăcămintea lui.
Priviți la corbi: nu seamănă,
Nici, în grânar, nu adună;
Și totuși, Domnul îi hrănește;
Iar dacă astfel se-ngrijește,
De păsări, Dumnezeu, apoi,
Cu cât sunteți, mai de preț, voi!
Dar cine și-a adăugat,
Un cot – fiind îngrijorat –
La viața lui? Când nu puteți,
Un lucru mic ca să faceți,
Atunci, de ce vă-ngrijorați,
De altele? Să vă uitați,
La crinii de pe câmp, cum cresc:
Nu torc, nu țes, nu împletesc,
Și totuși, nici un domnitor –
Nici Solomon – asemeni lor,
N-a fost vreodată-mpodobit.
Deci, dacă Domnul a gătit,
Astfel, iarba câmpurilor –
Ce astăzi e, dar, în cuptor
E aruncată, mâine chiar –
Cum nu vă va-mbrăca El dar,
Pe voi, care, de preț, sunteți?
Ce-o să mâncați sau ce-o să beți,
Nicicând, voi să nu căutați,
Iar mintea, nu vă frământați!
Toate acestea-s căutate,
De neamuri. Ele vă sunt date,
De Tatăl vostru, care știe,
De ce anume, va să fie
Nevoie. Acum, ascultați:
Voi, mai întâi, să căutați
Împărăția Domnului
Și cu neprihănirea Lui,
Și-apoi, aceste lucruri – toate –
În plus, au să vă fie date.
De-aceea, zic Eu: turmă mică,
Tu, niciodată, să n-ai frică,
Fiindcă ești a Tatălui
Și-ți dă Împărăția Lui.