Iisus, atuncea, l-a privit
Adânc, în ochi, și a vorbit:
„Ascultă, am să-ți spun ceva:
De mult, odată, cineva,
De la Ierusalim plecat,
Spre Ierihon s-a îndreptat.
Pe drum, tâlharii l-au pălit:
L-au dezbrăcat, l-au jefuit
De tot ce-avea, și l-au bătut
Zdravăn, încât, el a căzut
Ca mort. Tâlharii au plecat
Și-n nesimțire, l-au lăsat.
Din întâmplare, a trecut
Un preot, dar, când l-a văzut,
Pe bietul om, l-a ocolit.
A mai trecut și un Levit,
Pe drum, apoi, însă, și el
L-a ocolit, pe omu-acel.
Doar un Samaritean, milos,
Când l-a văzut, zăcând, pe jos,
În grabă, s-a apropiat.
Ulei și vin, el i-a turnat,
Pe răni. Pe-al său asin, l-a pus
Și, la un han, apoi, l-a dus,
Unde s-a îngrijit de el.
În zori, Samariteanu-acel,
Hangiului, i-a dăruit
Doi lei și, astfel, i-a vorbit:
„Pe acest om, să-l îngrijești,
Iar tot ceea ce cheltuiești,
Cu el, înseamnă-ți, căci, apoi,
Îți voi plăti, când vin ‘napoi.”