YouVersion
Pictograma căutare

Luca 1:29-33

Luca 1:29-33 BIV2014

De vorbele ce le-asculta, Maria, gându-și frământa, Cu întrebări, să afle vrând, Urarea, ce-o fi însemnând. Îngeru-i zise: „Nu te teme Mario, căci, în astă vreme, Domnul, din cer, te-a cercetat Și îndurare-ai căpătat. Nu va mai trece mult și, iată: Vei rămânea însărcinată! Un fiu, tu ai să zămislești Și-apoi, Iisus ai să-L numești. El fi-va mare – cum nu-i alt’! – Și Fiu, al Celui Prea Înalt, Va fi numit. Are să-I fie – De Domnul – jilțul de domnie Al Tatălui Său David, dat. De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”

Citește Luca 1