A șasea lună, când veni,
Gavril, din ceruri, se porni –
Trimis de Dumnezeu – să cate,
În Galileea, în cetate –
La Nazaret – o fată-anume:
Maria era al ei nume.
Fecioara cea neprihănită,
Cu Iosif, era logodită –
Acela care, după neam,
Era din al lui David ram.
În casă, îngeru-a intrat,
Iar după ce s-a-nfățișat,
I-a zis Mariei: „Plecăciune!
Trimis sunt pentru a îți spune,
Că mare har, ai căpătat!
Domnu-i cu tine, ne-ncetat,
De-aceea, binecuvântată,
Între femei, ești!” Tulburată,
De vorbele ce le-asculta,
Maria, gându-și frământa,
Cu întrebări, să afle vrând,
Urarea, ce-o fi însemnând.
Îngeru-i zise: „Nu te teme
Mario, căci, în astă vreme,
Domnul, din cer, te-a cercetat
Și îndurare-ai căpătat.
Nu va mai trece mult și, iată:
Vei rămânea însărcinată!
Un fiu, tu ai să zămislești
Și-apoi, Iisus ai să-L numești.
El fi-va mare – cum nu-i alt’! –
Și Fiu, al Celui Prea Înalt,
Va fi numit. Are să-I fie –
De Domnul – jilțul de domnie
Al Tatălui Său David, dat.
De-a pururi, fi-va-nscăunat,
Ca să împărățească El,
Peste întregul Israel.
Astfel, a Lui Împărăție,
Fără sfârșit, are să fie!”
Atunci, Maria a-ntrebat:
„Dar nici nu știu eu, de bărbat!
Deci, cum va fi înfăptuit,
Ceea ce, astăzi, mi-ai vestit?”
Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine
Și se pogoară peste tine.
De Domnul, fi-vei ocrotită,
De fața Lui, vei fi umbrită,
Iar Sfântul care-n lume vine –
Cel ce va fi născut prin tine –
A fost, e, și va fi mereu,
Chemat Fiu al lui Dumnezeu.
Elisaveta – ruda-ți – iată,
Acuma, e însărcinată,
La bătrânețe – deși ei,
„Stearpă”-i ziceau, între femei.
Nici un Cuvânt al Domnului,
Nu e lipsit de forța Lui!”
Maria zise: „Iată, eu
Sunt roabă a lui Dumnezeu.
Să mi se facă, cum ai spus!”
În urmă, îngerul s-a dus.
Nu după mult timp, s-a sculat
Maria-n grabă și-a plecat,
Urcând spre munți, dorind să cate,
Atunci, în Iuda, o cetate.
La ruda sa, merge Maria.
Când a ajuns, la Zaharia,
Și-n a lui casă a intrat,
Elisavetei i-a urat
De bine. Cum a auzit,
Urarea ei, a și simțit
Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut
Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut.
Apoi, strigă înflăcărată:
„În veci, fii binecuvântată,
Între femei, căci, ne-ncetat,
Rodu-ți e binecuvântat!
Cum, oare, de mi-a fost dat mie,
Chiar maica Domnului să vie,
Aicea, în sălașul meu?
De bucurie-am simțit eu,
În pântece, cum mi-a săltat
Pruncul, atunci când mi-ai urat.
Ferice celei ce-a crezut,
Ce i s-a spus, căci am văzut
Cum lucrurile ce-au fost spuse,
Din partea Domnului, sunt duse,
Neîncetat, la-ndeplinire,
Fără de nici o șovăire!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
